Na, că prea cinstitul și total dedicat fotbalului nea Mitică a fost prins umblând cu cioara vopsită! Na, că a ieșit la iveală cum, absolut întâmplător, șeful LPF a parafat documentele licitației de acordare a drepturilor TV cu aceeași mânuță cu care avea să semneze, ca
particoler, contractul cu exact aceeași companie câștigătoare - afacere din care numai familia sa personală a profitat din plin, partenerul alegându-se cu zero barat din așa-zisa operațiune comercială de publicitate. Și na, că olteanul născut șef face în continuare pe inocentul, susținând cu seninătate de prunc abia gângurind cum că una-i una și alta-i alta, între cele două business-uri (unul în folosul Ligii, celălalt al neamului propriu) existând adică legătură ca între sulă și Prefectură.
Oricât ne-am chinui să-l credem măcar cât negru sub unghie, tot ne bântuie o nedumerire: cum, bre nene, încerci să ne chiorăști când nu faci decât să ne amintești de alte
necurate, precum tărășenia cu Gino și terenul pe care ai ridicat mândrețea de sediu unde îți odihnești șalele de președinte mult încercat? Ne-a lăsat cu gura căscată mai ales alergarea demnă de Maricica Puică pe vremuri pe care ai efectuat-o mătăluță la DNA - asemenea zor de dovedire a purității în afaceri nu am văzut de la Pilat din Pont încoace! Ce te grăbea, oare, pe matale în
luptă?, aceasta-i o întrebare ce nu ne dă bună stare acum, când s-a sfârșit poate cel mai ciudat campionat din noul capitalism de Românica.
Așteptând ca
organele să facă lumină în noua poveste cu cântec
interpretat de Dumitru Dragomir, chiar trebuie să punctăm încheierea carnavalului
Ligii 1. Unul al tristeții apăsătoare, încheiat cu patronul campioanei după gratii și cu Pancu sărutând pământul Giuleștiului falimentat. Dar și cu exces mușcător a la Tyson, noi suspiciuni de blat sau cu îndemnul unui șef de club către patronul său de a se retrage din fotbal. Ce să te mai miri, în astfel de împrejurări uluitoare, de originalitatea lotului convocat de selecționer, lot din care nu pot lipsi jucătorii lipiți de
simpatia lui Piți ca marca de scrisoare, cu toate că unul a gafat iarăși în cel mai important meci al echipei sale?
Ar trebui să alungăm cât mai repede amintirea acestei crunte ediții de
Liga 1. Dar nu prea avem cum, efectele ei se vor resimți încă - și foarte curând, și în perspectivă. Numai Ăl de Sus, poate ști ce ne mai e dat să îndurăm din dragoste de fotbal...
George PLAURIAN