Gazetele s-au repezit să titreze "Rușine istorică" după doar egalul scos de naționala de tineret cu candizii fotbaliști ai Insulelor Feroe. Și au acoperire, acest 2-2 cu avantaj ei la pauză fiind un fel de record pentru a doua selecționată a țării cu populație cât Bârladul, unul firește nedorit în cazul românașilor.
La o asemenea contraperformanță, primul vinovat e socotit antrenorul. Haideți însă să stăm strâmb dar să judecăm drept, să vedem pe cine poate conta, aduna, selecționa Emil Săndoi. Carevasăzică, cine-i Plămadă ăsta, câți am auzit de Toșca, Crețu sau alte asemenea
vedete de la "under 21"? Faptul că doar trei dintre aceștia au ceva meciuri în picioare la echipele de club grăiește de la sine, după cum interesul față de această echipă, totuși, reprezentativă este dovedit de silirea ei la joc fără iarba definitorie sub crampoane - nici vara nu-i ca iarna, nici terenul sintetic nu poate fi asemuit cu gazonul.
Rezultatul pare scos din filmele cu proști, dar plămada (în sensul de element inițial, de germen) acestui egal de rușinică scos de la consumatorii de oaie fezandată sau balenă în grăsime nu trebuie pusă în cârca selecționerului. Să ne gândim doar la ce s-a întâmplat cu centrul de juniori al clubului mioritic nr. 1. Să nu uităm că recenta finala de Cupa României a fost începută cu câte 2 (doi!)
băștinași de fiecare parte. Să recunoaștem cum a ajuns un Adrian Stoian la națională, toate cele peste 60 de partide disputate la seniori de către mult tatuatul mijlocaș consumându-se în Cizmă, nicidecum prin Cucuieții din deal sau Sânpetru de câmpie - că nici măcar Capitala nu mai dispune de
uzinică, oricât de mică, în care să se formeze și modeleze "schimbul de mâine" al fotbalului autohton.
Când copiii fotbalului trăiesc doar după... principiul
trăiască leafa lui babacu' (dacă e), mai nimeni altcineva neavând timp și bani pentru ei, un 2-2 cu băiețașii din Insula Oilor înseamnă altceva decât un accident.
George PLAURIAN