În vremurile astea atât de tulburi, există și români care trăiesc în puf prin munca lor iscusită depusă în alte țări de soare pline. E cazul tehnicienilor formați în fotbalul nostru falimentar, în topul cărora se găsește Mircea Lucescu, dar
stupul de miere este mult mai încolo decât Ucraina, undeva în Golful zis Persic sau Arabic (denumiri pentru care sunt mari gâlceve interstatale).
Mai ieri îl luau peste picior pe Ilie Balaci colegii din Craiova Maxima, poreclindu-l Cămilaru'.
Marele Blond a rămas impasibil în timp ce-și număra gologanii și "cocoșatele" căpătate lângă dune, acolo unde a petrecut mult timp cu folos incomparabil superior activității de antrenor desfășurate în țara lui. Pentru ca puțin mai apoi să ia nisipul în piept și căpitanul Ștefănescu, și creativul Țicleanu, și nu numai olteni de soi - de la Iordănescu la Olăroiu destule nume cu greutate în meseria asta având aventuri în fotbalul arab, în majoritate fructuoase inclusiv la capitolul performanță. Sigur, petrodolarii constituie explicația
magnetului căruia puțini îi pot contesta forța de atracție, însă mai e ceva: " Chiar dacă nu ne este deloc ușor să ne adaptăm și să ne facem programul conform rigorilor din acea lume, avem condiții net superioare celor de acasă, șefii cluburilor fiind extrem de ambițioși, dar și corecți, generoși, fără arici la buzunare, ca la noi" - cum dezvăluie Leo Toader, fostul portar mult întrăgit în Giulești.
Cea mai proaspătă veste despre un
produs de lux al ierbii mioritice gata să fie bată palma cu șeicii îl are ca subiect pe Dan Petrescu. Clubul Al Nasr îl vrea și, după suma de contract vehiculată (3.000.000/an) sau influența avută de conducătorul acestuia, fiul vicepreședintelui Emiratelor, pare foarte probabil ca SuperDan să devină Superemir. Ceea ce ne-ar bucura numai pentru el personal, neputând stăpâni gândul trist la amara realitate din fotbalul nostru, care aduce tot mai mult cu o famlie ce-și lasă copiii în voia soartei, silindu-i la drumuri de pribegie.
George PLAURIAN