Amatori de bârfă cum ne-au trezit post '89, căscăm ochii și ciulim urechile mai degrabă la încăpățânarea cu care Adrian Cristea crede că o poate recăpăta pe Drăgușanca din brațele oficial anunțatului iminent soț al acesteia decât la izbânda tenismanei Halep sau spre zdrobitoarea victorie a fotbaliștilor brazilieni. Iar dacă nu se lasă cu ceva sămânță de scandal, nici măcar un important eveniment monden nu pare a stârni ceva mai mult interes ca știrea despre petrecerea încinsă într-un club de fițe în cinstea cuiva aflat după zăbrele.
Bute și-a pus pirostriile. Dar nunta sa, deși a avut tot fastul cuvenit uneia de campion mondial, nu a fost socotită a anului, poate nici măcar a lunii culegerii cireșelor. Pofta de senzațional a dispărut o dată cu neonorarea invitației de către politicienii dragi mai ales nașului său, primarul pedelist al Buștenilor. Deși senzaționalul chiar a existat pentru suflete și conștiințe de români, Lucian alegând să pornească alaiul de pe ulița copilăriei, parțial asfaltată abia acum, în onoarea evenimentului. Și cu toate că una ca asta, jucatul miresei lângă casa părintească, se întâmplă atât de rar prin lumea marilor vedete, transmisiile de breaking news au căpătat rapid aceeași valoare de știre ca și cununia unui anonim fiu de primar.
Boxerul cu neobișnuită alură de june-prim a părut să-și fi trăit bucuria netulburat de asemenea amănunte. A comparat oficializarea unei legături de ani buni (pe care a știut să o țină departe de privirile indiscrete) cu cucerirea celei mai prețioase centuri. Una pe care i-o dorim cu cât mai multe diamante, rugându-l să pună pe ea și perla prețuirii tuturor acelora care îi realizează cu adevărat truda, dragostea de locurile natale, modestia. Demne de un campion. Unul cu care ăia de rând avem de ce să ne mândrim mai mult decât politicienii cu treburi mai importante decât nunta unuia care se-nfășura în tricolor după izbândă.
Geo RAEȚCHI