Barajul de peste noapte

    Să ne înțelegem: nu-i cazul să ne năpustim cu copitele asupra Federațiunii, aceasta chiar a avut de rezolvat o situație fără precedent, iar Mircea Sandu chiar a dat bine, prin sobrietate și logică, la conferința de presă din sâmbăta ce intră in istoria, și așa agitată, a fotbalului nostru cel grav suferind. Bref, Comitetul Executiv în formulă restrânsă din motive mai mult sau mai puțin obiective s-a văzut silit să ia seama la decizia TAS, reprimirea Universității clujene dând apă la moară partizanilor ideii de menținere a numărului de 18 echipe în Liga 1. Iar soluția salvatoare a fost una de împăcat și capra, și varza, interesant fiind că - din câte a "transpirat" de la ședință - avansarea ei a venit din partea unuia care, din mare sindicalist, a ajuns un fel de patron al angajaților din fotbal, de vreme ce le influențează substanțial  traiul și mălaiul.

    Hotărârea de a anunța disputarea unui baraj pentru ultimul loc în campionat cu o săptămână înainte de programarea lui este însă tot atât de originală ca însăși alegerea celor două aspirante (cică 50 la sută pe criteriul sportiv, restul cu ochii pe acela financiar). Și Rapidul, și Chiajna au părut a-și fi luat gândul de la primul eșalon, neefectuînd programul de pregătire impus de un așa apropiat start. Daniel Pancu a sintetizat fără menajamente hilara situație: "Decizia este absolut comică, nu are nicio treabă cu fotbalul. Nici nu se ştiu exact jucătorii din lot, nu avem pregătirea necesară, ce să jucăm?". Ca să nu mai vorbim despre faptul că nici la această oră nu putem băga mâna în foc  măcar vizavi de încheierea trocului Copos-Cristescu...

    Soluția a stârnit, în plus, reacția vehementă a ieșenilor, care se consideră nedreptățiți și amenință cu (altă!) plângere la organe. Singurul satisfăcut integral de ea a apărut "eternul" șef al Ligii, el simțindu-se cu boii în căruță de vreme ce nimeni nu se mai atinge de drepturile de televizare, dovedite astfel a fi marea-i (și singura?) preocupare.

    Concluzie? Am spune doar " ca la noi la nimenea", dar de teamă să ne acuzați de căderea în păcatul repetiției nesfârșite vă poftim să o trageți fiecare.