Pișpirică ajută, dar nu scapă de frică

    De mult n-a mai fost un așa val de râsu-plânsu' provocat de arbitraj! Patronul Astrei mărturisește că se ținea cu mâinile de burtă, să nu-i pleznească la vederea comediei de fluierat la Oțelul-Steaua. Ex-șeful LPF, chiar omul care a recunoscut că a întors o brigadă de la duș pentru ca echipa unde era conducător să mai dea niște goluri, susține că nu a întâlnit mai mare furăciune. Iar însuși Nașul simte nevoia de a pune piciorul în prag, revoltat nu atât de un fault criminal nesancționat, cât de "istoricul" fluierașului care pretinde ostentativ jucătorilor să lase ciocu' mic, în stil de diriginte de clasă unde nici musca nu trebuie să se audă.

    De ce au tăbărât cu toții, ditamai barosanii fotbalului, pe bietul Dima, ce nu-i elevul dintr-a șaptea, dar tot un pișpirică e, la propriu și la figurat (în materie de arbitraj Iulică ăsta părând să nu fi trecut de școala elementară)? Pentru că bizarele sale interpretări de faze au fost în beneficiul unei echipe. Și cum cotidianul redus recent numai la net a dezvăluit rubedenia lui cu celebrul Mache, cel mai tăcut manager, misterul penibilei prestații pro-Steaua s-a dezvăluit pe de-a-ntregul.

    Dima apare însă doar asemenea bomboanei pe colivă, autocompromiterea pe care acesta a comis-o pe altarul iubirii (nevasta îi e neam cu "ochii și urechile" lui Gigi Becali de la echipă) fiind cea mai proaspătă, și mai clară, probă oferită acelora ce strigă de multișor că echipa campioană e ajutată de arbitri. Dacă a câștigat autoritar, pe teren, titlul, Steaua gâfâie din ce în ce mai abitir în acest sezon. Predicțiile lui Nostradamus Meme despre alți lauri cuceriți în pas de voie s-au fâsâit rapid. La ora asta, trupa din Ghencea tremură de frică, la gândul că are de câștigat toate restanțele spre a redeveni lider, deși de la o vreme a uitat gustul victoriei, mulțumindu-se cu acela al invincibilității.

    Dacă arbitrul meciului cu atâta cântec de la Galați trebuie pedepsit inclusiv pentru nedeclararea stării sale de incompatibilitate în a arbitra Steaua, campioana însăși plătește, în ciuda unor asemenea ajutoare, prin joc și rezultate. Plătește pentru neinspiratul raport export-import de fotbaliști de valoare, dar și din cauza exceselor bahico-manelistice (ultima escapadă a lui Nikolic nu-i defel o raritate în tabăra lui Reghe), ale aroganței conducătorilor. Și degeaba se autovictimizează, punând totul pe seama oboselii și frigului - ce, Astra, Petrolul & omp nu au jucat în Europa iar acum luptă cu gerul? Sigur, e aiurea să dispuți partide din retur în decembrie, mai ales când naționala a lăsat locuri în calendarul lui 2014 prin necalificarea la C.M., însă asta-i altă găscă în altă traistă, adevăratele probleme ale echipei care, nu uităm!, ne-a bucurat cu Chelsea sau Ajax, fiind chiar în propria ogradă. Una în care se simte al naibii de tare absența patronului, fiindcă, conform zicalei, "ochiul stăpânului îngrașă calul"...