Steliștii au pierdut ore bune în aeroport, Dinamo nu mai știe când se reunește, CFR își anulează amicale, Antalya e și ea sub semn amenințător de furtună. Toate și atâtea altele, de la rămânerea în zăpadă a căpitanului Stoica la pierderi de vieți, sunt din cauză că s-a abătut peste noi
furia albă. O vreme în care, brusc și puternic, multora (steliști au ba) ni s-a insinuat în oasele rebegite un dor. Dorul de
Jiji.
Ne-a agasat cu până peste poate cu fanfaronadele sale. Ne credeam sătui de confiscarea microfoanelor, de prezența lui pe sticlă în stil manelistic - fără număr, fără număr -, de tentativele de a cuceri tot spațiul public în stil de Războinic al luminii în orice, de la fotbal la politică. De unde de fapt i s-a tras, fluturarea fișicurilor în plin sprint după bistrițeni sau facerea dreptății așa cum l-a dus podoada purtată pe umerii proprii reprezentând
agravante în dosarele pentru trimiterea în dosul gratiilor.
Dar acum, când apărem iarăși neputincioși înaintea urgiei dezlănțuite, trebuie să ni-l amintim pe cel mai original patron din fotbal și declanșand operațiunile de salvare la care nu l-a obligat nimeni. Nu mai departe decât la precedenta luptă oarbă cu stihiile, Gigi Becali s-a implicat pilduitor, și mai ceva decât multe autorități, întru ajutorarea unor năpăstuiți cărora nu le-a cerut la control legitimații de membri ai galeriilor din Ghencea. Și chiar deunăzi, și chiar de acolo unde nu-i de dorit nici dușmanilor să ajungă, a mai făcut un gest de nabab generos, după tragedia petrecută în Țara Moților (apropo, ce lecție ne-au dat urmașii lui Horea!).
Pentru derapajele sale, de la lege sau morală, Jiji plătește scump. Pentru tot ce a făcut bun - inclusiv în momente de grea încercare pentru ai săi, inclusiv prin ducerea unui club din stare de faliment la victorii cu Chelsea sau Ajax - păstorul ajuns capitalist emblematic, parlamentar european și național merită în asemenea clipe un gând de compasiune. De recunoștiință și de recunoaștere a realității dezvăluite brusc de
furia albă care ne-a luat iar în stăpânire: așa cum e el, cu toate excesele sale, Becali ne lipsește. Vorba aceea, rău cu rău, dar mai rău e fără rău...
George PLAURIAN