Se ține gaie după căpitanul naționalei toată lumea puritanilor din convingere, dar și a moraliștilor de ocazie, a pițifelnicilor de "râde ciob de oală spartă" sau înnebuniți "să moară capra vecinului". Dar ce-a făcut, bre, băiatul ăsta de a ajuns ținta
miștourilor și în țara unde joacă (fie vorba înmtre noi, acolo până și sexul slab este... consumator de nădejde)? A băut și el o dată, prima dată!, un pahar în plus și dacă nu s-ar fi inventat paparazzi nici că ar fi făcut înconjurul continentului cel bătrân imaginile de luptă cu gravitația. Nu tu scandal, nu pălmuiri de ospătari, nu distrugeri de uși de bloc, nu atentat la muierea altuia - nici cel mai mic prejudiciu pentru mediul înconjurător. Doar unul moral, atât, și numai pentru propria persoană a lui Chiricheș. Că o vedetă ca el n-are voie să dea asemenea exemple tinereilor, susțin puritanii. Așa o fi, contractul nescris de persoană publică prevăzând lipsirea dreptului la o viața personală ca tot omu'.
Șprițul dinăuntru și alunecușul de-afară l-au aruncat pe Vlad - în premieră națională și mondială, trebuie repetată această idee, că să judecăm drept - în bătaia puștilor de tabloid. Sigur, nu-i frumos să se arate astfel un idol al tribunelor - rușinică lui! Dar de aici și până la toată tevatura iscată după ceva dezechilibrări și dat cu fundul în gheața care nu era din frapieră mi se pare că-i distanță cam mare. I s-a întâmplat și lui o dată ceea ce s-a petrecut altora, încă mai vestiți, în nenumărate rânduri. Spre pildă, să ne spună, de binevoiește, Cornel Dinu cum sărbătorea fotbalistul român la bucurie și cum își îneca amarul. Sau să vă povestesc episoade de gen un mare rugbyst de odinioară venit pulbere la cantonament, în zori, pentru a intra după câteva ore în teren și a fi artizanul victoriei de titlu național. Firește, nici atunci nu era
frumos ce se făcea, însă la vremea aia conta randamentul din teren, că nu apăruseră paparazzi la noi și nici presa de scandal.
Nu m-aș fi aplecat asupra subiectului, socotind că un zâmbet dojenitor de la distanță era suficient, dacă vânătorii de senzații din presa britanică n-ar pune înfrângerea la scor a lui Tottenham, 1-5 cu Manchester City, mai ales în cârca internaționalului român.
Ok, sir care scrii despre influența aventurii bahice asupra ținerii în ghete, Chericheș a făcut greșeli mari în meci. Dar de ce nu insiști
you pe superioritatea unui ansamblu atât de scump ca al "cetățenilor" sau pe amănuntul esențial că era doar scor la limită când echipa moldoveanului - căreia i se anulase gol valabil! - a rămas în 10? Și află matale că mahmureala unui singur titular nu are cum să fie decisivă pentru un rezultat dezastruos, fotbalul continuând să fie, încă, un sport de echipă.
E
crima lui Vlad doar o faptă (necuviincioasă, ok) prea mică pentru un tărăboi atât de mare? Ce ziceți, prieteni ai acestui site?
George PLAURIAN