"Ca la Breaza" în baston

    Prima zi cu meciuri de pe al 21-lea val a adus viscol pentru unii și senin altora, deși subiectele ei tari de tot erau altele decât deplasarea viceliderei pe Someș. Venise, bunăoară, vestea că superbogătașii lui MU au deja mâinile-n teșcherea pentru a-l înrola pe Chiricheș - un mic prilej de satisfacție pentru Gigi Becali, printre toate chinurile lui de dincolo de zăbrele: deci, știa el ce știa, cu nasu-i de negustor înnăscut, nu făcut, de a ținut cu dinții de preț în ciuda vehementei reacții publice împotriva a ceea ce părea un fel de legare de glie a căpitanului naționalei. Se discuta apoi de zor pe seama eșecului echipei altui nabab - unul mai de-aproape de noi, din sângeros încercata Ucraina - în fața slovacilor dintr-un oraș despre care nu prea aveam habar (doar ceva legat de o marcă de bere, de pe vremea când jucam "capace").

    Ca-ntr-o iarnă grea, Astra s-a trezit cu troiene cât casa pe drumul de la Giurgiu la titlu, îndurând parcă și-o o ploaie dintre acelea care în cântec vin doar de la Cluj. Asta, fiindcă a fost de ajuns golul lui Lemnaru pentru ca răzbunarea lui Teja pe patronul ce l-a pus pe lista de antrenori schimbați pe bandă rulantă să producă tunete și fulgere pe cerul de deasupra lui Budescu, Mățel & comp, descărcările de nori fiind îndreptate acum cu precădere împotriva lui Isailă, ba chiar a președintelui zis Vamă. Un pas greșit și, gata!, în grădina lui Ioan nu se mai doarme liniștit, anunțându-se reluarea umblării la salarii. Seninul plutește în schimb peste Ghencea, cu focuri în noapte dezlănțuite de fani încă încă înainte de eternul derby...

    Dar nu vizita de lucru (infructuos) a viceliderei pe Someș stârnea interesul general, despre Astra vorbindu-se ca de-o echipă cu suporteri  mai puțin numeroși decât maidanezii din preajma podului de peste Dunăre. Viitorul - CFR stârnea curiozitate, dacă nu de-a dreptul de agitație în rândul pariorilor, cu toate că, în mod normal, o confruntare locul 13 - locul 7 n-are cum să facă audiență cât vreun episod oarecare din serialul aventurilor amoroase ale lui Leo de la Strehaia. Acum însă jocul acesta venea după victoria smulsă de trupa lui Hagi acasă la Dinamo, una determinantă pentru repunerea pe tavă a concepției de blat care nu-i bază de prăjitură festivă.

    Mai treacă-meargă, doar suntem prin Balcani, că un Viorel Moldovan se prinde în corul care interpretează aria suspiciunii, vorbind despre pariurile care au nenorocit sportul, apropo de meciul din Șos. Ștefan cel Mare  ("a fost o cotă imensă la acest joc"). Dar să te trezești cu un conducător făcând pe editorialistul la ziar pentru a mătura pe jos cu propriul antrenor prin insinuări de niscaiva jocuri dincolo de gazon - așa ceva nu s-a mai pomenit, până și primarul din Chiajna rezumându-se la aruncarea de ocări pe cale orală! Întrebându-se "cum se face că Viitorul este singura echipă din campionat pe care câinii roşii nu au învins-o?!", făcând vorbire despre "piesa în două acte în care Dinamo pierde, aproape identic, partidele jucate acasă", C.Anghelache sugerează blatul!! Or, cum lumea știe că un fost colonel de securitate se pricepe de minune la jocuri ascunse, naivitatea disimulată (a la Postelnicu în procesul CPEx) din rândurile așternute de brezean nu poate decât să întețească vâlvătaia neîncrederii din jurul fotbalului.

    Ieșirea originalului conducător aduce cu un fel de intrare în celebrul joc popular "Ca la Breaza" în baston de septuagenar. Vrând să scape de Stoican pentru a-și aduce băiatul prietenului , cum șușotesc unii, sau pur și simplu uitând că rufele murdare se spală în familie, dând din casă și-n propria casă fără a dovedi însă nimic, șeful dinamovist a făcut, totuși, o faptă bună, sporind audiența meciului din deschiderea rundei. Oare ce va mai avea de debitat insolitul personaj după ce puștii Viitorului l-au trecut prin toate chinurile (și) pe Mitriță, egalarea lui Maftei venind abia în prelungiri?