Sarutăm mânușițele la doamne și domnișoare, să ne trăiască și-nflorească! Ne scoatem pălăriile, golim berăriile, dăm dovezi în fel și chip de prețuire a mamelor, fiicelor, colegelor de cameră, slujbe, tramvai - ceea ce denotă clar că nu suntem misogini și nici cabotini, chiar dacă ne mănâncă pielea dintre dește și locul cugetării să combatem pe o temă cu niscaiva ingerințe feminine taman de 8 martie. Așa s-a potrivit să se întâmple, exact în săptămâna de șoc a fotbalului nostru, cu mult mai bizare coincidențe.
Bref, nici nu s-a uscat bine cerneala pe sentința de condamnare a celor 8 implicați în transferuri cu cântec și deranj de trezorerie că s-au și produs mișcări de trupe în domeniul respectiv. Un jucător, apoi încă unul (probabil destui alții despre care încă nu s-a dat de știre) au dat fulgerător semne de ieșire din starea de tulburare generală a lui 4 martie, anunțând ruperea contractelor de reprezentare prin intermediul fraților siliți să
impresarieze de-acum doar păduchi și alte specii ce colcăie dincolo de zăbrele. Sigur, e dreptul oricărui truditor, inclusiv în fotbal, să-și aștearnă pentru a dormi în tihnă, să nu uite cum sentimentele tot prin stomac trec, totuși. Problema care a aprins noua vâlvătaie, exact în perioada de-un foc cum nu s-a mai văzut prin fotbalul românesc, este că jucătorii cu pricina sunt înregimentați în "Groapă" și dau cu subsemnatul unei persoane implicate direct și personal în treburile
inamicilor din cartierul omonim unui celebru cimitir.
Nu discutăm aici despre mirosul sau bafta în afaceri a nevestei soțului său antrenor - să le folosească, să îi priască (urare de 8 martie, dacă vreți). Poate fi explicabilă și repezeala acțiunii de racolare: doar nu era să se aștepte eventuala confirmare a zvonurilor privind preluarea firmei concurente de către un faimos căpitan de națională. Să începi însă vasta operațiune cu un fotbalist atât de crud și tocmai de la Dinamo când tu ai
contract intim la conducerea Stelei, așa ceva pare cel puțin o lipsă de orientare. O eroare de strategie în business, egală cu o adevărată blasfemie în sufletele celor ce se socot
câini până la moarte - cu atât mai ciudată cu cât agenta (de jucători) a pătruns în lumea asta, totuși, a bărbaților cu neascunse sentimente față de niște culori alb-roșii. Până la urmă, ok, interesul poartă fesul, dar parcă totul avea o limită, nu? Una care duce, spre pildă, la interesul vizaviului, foarte tânărul Rotariu în cazul de față, al cărui patron i-a trântit verde-n față
impresăriței un foarte vehement apel de a nu distruge viitorul
copilului, târât în spinii unei rivalități pe care nici nu o deslușește încă pe deplin.
Să ne fie cu iertare, este numai întâmplare că discutăm așa despre un personaj feminin în această zi. Și pentru a elimina orice eventuală acuză de misoginism avem și nu ocolim un alt exemplu proaspăt de pe același tărâm al transferurilor, cu un
mascul feroce în prim-plan, ba chiar cel mai barosan dintre cei ce mișcă prin
Românica. Incredibil dar adevărat, și așa parcă blestemații rapidiști au rămas cu ochii-n soare, cu conturile și burțile goale, la final de ianuarie și jumătate de februarie, când Astra trebuia să achite tranșele pentru achiționarea lui Ioniță II. E vorba, în fond, tot de omenie, ca și despre dreptate, exact cele două noțiuni care străbat și împart acum lumea fotbalului nostru. Apropo, plățile către stat le-or fi efectuat giurgiuvenii?
George PLAURIAN