S-a adeverit rapid zicala "nu iese fum fără foc" prin plecarea lui Cosmin Cotra spre un campionat mult mai
fardat și adevărat. E un moment remarcabil pentru un fotbal atât de blamat și recent
cutremurat, care are de acum reprezentant pe o bancă de La Liga, după ce Lucescu cel bătrân sau Boloni cel stomatolog stabiliseră mai de mult alte premiere pe la case simandicoase. Este împlinirea visului ce a visat Guriță, tânărul antrenor cu o ascensiune fulminantă, una la fel de impresionantă prin afirmarea neîntârziată ca a probabilului succesor la timona ploieștenilor, Răzvan Lucescu (de salutat și revenirea la origini a tehnicianului autoexilat o vreme pe motiv de incompatibilitate trecătoare cu media și galeria autohtone).
Începută zgomotos, în sensul bun al cuvântului, la Timișoara și împlinită iute prin readucerea Petrolului în prim-plan, noua carieră a fostului fundaș cu mai bine de 70 de prezențe în echipa națională seamănă însă mai degrabă, prin stil și atitudine, cu aceea a lui Dan Petrescu, tocmai acela căruia îi lua cândva locul pe postul de la lotul
tricolor. Amândoi sunt niște tipi extrem de temperamentali, adevărați
vulcani pe margine, îndepărtați uneori de acolo spre tribune tocmai din pricină de excese comportamentale. Dar ambii indubitabil născuți pentru această meserie, pentru glorie și bani. Au încă tot viitorul în față - baftă multă!
Un alt nume al momentului apare, culmea, tot cumva
post pe post. Urmașul celor doi din flancul drept al defensivei, cu necesar și consistent aport ofensiv, a confirmat săptămâna trecută, când nu i-au tremurat defel chiloții în fața lui Messi & comp, pentru ca ieri să fie hotărâtor pentru victoria Astrei asupra gorjenilor. Alexandru Mățel e acum pe val, dar prea puțini cunosc chinul, adesea cumplit, prin care a trebuit să treacă jucătorul născut în anul schimbărilor din România până să devină cu adevărat vedetă.
Blestemul accidentărilor l-a tot apăsat, cu produceri chiar în lanț, de ajunseseră unii să îl socoată pe
Mațe (cum îl alintă amicul său fizioterapeut, tare priceput, Radu Vasilcan) prea fragil pentru un joc nu o dată atât de dur. Dacă poate puțini mai credeau în
explozia lui, el însuși nu a încetat o clipă să o facă. Să tragă cu dinții la sală, în alergări interminabile de unul singur din timpul lungilor perioade de recuperare, respectând preceptele profesionismului pur cu o rigurozitate aproape incredibil de înțeleaptă la un sportiv atât de tânăr. Povestea un reputat jurnalist, care l-a cunoscut îndeaproape pe când lucra la clubul lui Ioan Niculae: "Și în cele mai dificile momente, care nu au fost oarecare pentru el și echipă, cu piciorul în piuneze, Alexandu îmi șoptea să stau calm, că va reveni curând, că va ajunge fotbalist mare. Un profesionalism ca al lui mai rar!". Într-adevăr, fundașul născut la malul Mării nu e vreun îndrăgit de paparazzi, fiind tipul -rarisim în ziua de azi - de
casnic, care apare rar în public, părând că trăiește numai pentru fotbal.
Marcând un eurogol și dând o pasă decisivă în momente de dezamăgire pentru patronul său, care tocmai a anunțat scoaterea din lot a golgeterului Budescu (intrat în conflict deschis cu suporterii giurgiuveni), Mățel se arată, o dată în plus, adevăratul simbol viu al ascensiunii Astrei, călcând tot mai apăsat pe urmele lui Dan Petrescu și Contra. Iar dacă puștimea tot vrea modele dintre fotbaliști, el chiar merită să le fie așa ceva, având printre altele onoare de sportiv.
George PLAURIAN