Numai așa ceva mai lipsea fotbalului nostru - să fie populat și de strigoi, că de tot felul de marțafoi are parte... trai neneacă! Și-ar fi făcut apariția și asemenea creaturi însetate de sânge, cel puțin una înfigându-și colții "în ceea ce are Vasluiul mai de preț", conform celui mai arbitru dintre românii care au dat cu banul și onoarea personală în iarbă.
Lugubră cum e ea, metafora folosită de Adrian Porumboiu pentru definirea urmașului său în jilț de patron sugerează cumva (la modul plastic, firește, fiind vorba de tată de artist - iar așchia nu sare departe de trunchi) rolul anumitor personaje ce ne bântuie scena fotbalistică. Unele pentru care intromisiunea în cel mai popular domeniu mioritic a însemnat doar tentativa de a face profit spectaculos în cont și imagine. De la depărtare de subiectul în speță, nu poți băga mâna în foc dacă e cazul lui Damian, dar plonjarea în mediocritate a echipei moldave pare a se înscrie oricum în acest context, al subitelor decăderi de foste campioane (una dispărută de-a binelea!), insolvențelor, falimentelor, trimiterilor după gratii.
Cea mai fidelă oglindă a contextului actual o reprezintă însăși afacerea campionatului: chiar de nu câștigă, precum la Timișoara, Steaua continuă defilarea spre titlu, nemaifiind nimeni să-i sufle în ceafă. Petrolul era ieșită mai dinainte din joc, mulțumindu-se acum să meargă din egal în egal (cel de pe Someș e socotit un fel de performanță și de antrenorul de azi al clubului clujean privit mai ieri-alaltăieri ca un model de business inspirat!). Iar Astra - că altele nu mai contează
în ecuație - pierde sub Tâmpa cea acoperită de norii retrogradării. Și o face cu o cam bizară seninătate, emanată de declarațiile aproape trase la indigo ale patronului și vedetei de Giurgiu, via Ploiești, cum că erau mai importante punctele pentru Brașov, oraș prea mare și frumos ca să rămână fără echipă în L1. Să vezi și să nu crezi câtă înțelegere umană din partea aceluiași I.Niculae care de regulă tună și fulgeră inclusiv împotriva propriei trupe, îndeosebi chiar a lui C.Budescu...
În negura ce plutește deasupra fotbalului nostru, nici măcar eventualele semnale despre apariții de strigoi nu mai pot surprinde. Și, decât prin ea să bâjbâim, mai bine spre Maxim să privim, eroul lui Stuttgart ungându-ne sufletele de microbiști și fâcându-ne să trecem mai ușor peste avatarurile altor compatrioți care trudesc pe aici sau pe dincolo - Dan Petrescu e sub amenințarea demiterii la ruși, Cosmin Contra cedează iarăși nervos prin Spania etc, etc.
George PLAURIAN