Ne-a lăsat cu gura căscată prima înfrângere a Stelei după atâta vreme de defilare prin Liga care nu mai e a lui Mitică, dar e la fel de mi(ti)tică. Nu fiindcă trupa din Ghencea ar fi vreo extraterestră, silită să se coboare la nivelul nevinovatelor echipe pământene pentru a mai primi cuvenitul pașaport de
ChL. Uimirea de vineri seară are dimensiune mare prin contextul în care s-a petrecut - scandal, grevă, reunire vasluiană în dimineața meciului pentru o victorie ce nu a fost posibilă înainte, când fosta prezență onorabilă pe continentul ăl bătrân respecta rigorile zilelor și nopților multe de cantonament. A fost un fel de
veni, vidi, vici în marș forțat străin ritmului de campionat românesc, născător de suspiciuni printre pariori experimentați sau microbiști de rând. Și-mi recunosc personal posedarea de gânduri necurate pe moment.
S-a făcut însă că în foarte scurt interval însăși echipa care chiar părea venită din altă galaxie fotbalistică să se-mpiedice de-un ciot, precum întreg Aliotmanul de ghiaurii lui Mircea cel Bătrân și Bun. Granada, care nu-i pentru spanioli ce-i Vasluiul pentru noi, a bătut Barcelona, deși Messi, Neymar & comp au avut aceeași posesie uimitoare (86-14!), 29 de ocazii față de 5, ba chiar era să lase cu 2-0 în minutul final!! Un succes nemaipetrecut în ultimele patru decenii, spre deosebire de întâmplările perioadei din campionatul mioritic, unde badea Porumboiu i-a scos destui peri albi neicușoruui Jiji.
Și stați, că tot mintenaș după ce Stelutza a luat-o pe coajă, un alt catalan a simțit că-i fuge pământul de sub picioare cu nemții săi de la Bayern. Senor, mai nou herr, Guardiola a trăit cea mai aspră înfrângere din cariera sa de antrenor - una la care Reghe al nostru doar visează că ar putea ajunge vreodată cât de cât pe aproape. Iată că și la germani, ce-s mai ortomani decât decât vedetele din
L1, relaxarea mai apare când sacii-s în căruță, Dortmund câștigând cu scor de forfait pe terenul unei deja campioane. La noi, Steaua nu-i încă sigură de titlu, dar ar fi o prea mare minune să-l piardă, așa că să mergem pe mâna lui Lucescu ăl mic (care vorbește de
o anumită liniște bântuind, firesc omenesc, prin Ghencea) și să le mai dăm încolo de suspiciuni - prea ne fac amar traiul și vătraiul prin fotbal, dar nu numai prin fotbal.
George PLAURIAN