Jocul ca jocul, nici prea-prea, nici foarte-foarte, în funcție de ceea ce au și pot acum combatantele, dar mai ales de seninătatea celei cu sacii-n căruță după prima manșă, respectiv de dorința de a nu mai suporta o umilință (dacă am fost atenți, concluzia patronului dinamovist poate explica tactica adoptată de antrenorul în capul căruia s-au spart, am pe nedrept, toate oalele). Returul semifinalei de Cupă ce a parafat calificarea logică a Stelei trece, totuși, în amintire ca unul dintre momentele de referință ale unui fotbal sărac (și) în bucurii pentru ochiul și sufletul microbistului deopotrivă.
O spun ca unul preumblat și prea umblat pe mapamond spre a rămâne în extaz cu una-cu două: am văzut în tribune, ba chiar într-n colț de gazon, ceea ce nu avem parte decât dacă privim la case mari și nici nu mai speram să se poată petrece la noi. Spectacol total. Sunet și lumină. Într-o vorbă, Feerie. Dintr-o seară în care suporterul român a arătat și ce poate, și de ce merită mai mult din partea celor ce își duc până la urmă traiul și mălaiul, de lux amândouă, pe spatele, buzunarul, iubirea lor. Iar seara asta magică a fost cu atât mai neașteptată cu cât a venit la un meci practic lipsit de miză (cine putea crede în refacerea handicapului?), dar onorat de o impresionantă mulțime din pură și simplă dragoste de fotbal.
Jos palaria, fani de ambe sexe, culori, patimi! Fani
adevărați, fiindcă nu domniile voastre ați procedat precum vita care umple ciubărul ș-apoi dă cu copita în el - nu voi, prieteni, ați pângărit superba imagine cu încăierări de obor, scaune rupte, rănirea unui operator, arestări. Acestea sunt de... resortul suporterilor
de meserie (la propriu fără de altă ocupație), exemplul cel mai bizar, elocvent întrucâtva, fiind oferit un lider de galerie ce se pretinde
entelectual, însă e prins nu numai în plină operațiune de vânzare de obscenități, fiindu-i descoperite și substanțe interzise la purtător.
George PLAURIAN
P.S. O lacrimă și dinspre RoS în amintirea Meseriașului pilduitor, a Omului modest și plăcut care a fost Mitică Neagu. Cu mențiunea că nici un alt text despre masorul de-o viață al steliștilor nu ar putea fi încărcat de atâta profunzime precum scrisoarea trimisă de "doctorașul" Bölöni, unul dintre fotbaliștii care și-au scris legenda și trecând prin mâinile timpuriului dispărut.
P.S. 2. Remarcăm cu neascunsă satisfacție profesională că - dacă restul presei a trecut prea ușor peste rolul major (poate determinat) pe care l-a jucat contraperformanța lui Morar în ratarea calificării de către Petrolul - clubul ploieștean a fost mai lucid, dictând necesara suspendare a jucătorului care a acumulat cartonașele eliminării în patru-cinci minute de la introducerea în teren.