Credite păpate

    Cu ideea de Rapiduleț în insolvență, dacă nu de-a dreptul falimentar, ne-a obișnuit mai de mult ex-patronul care avertiza că vine uraganul în fotbal și-n toate cele (ceea ce s-a și întâmplat, înghețându-ne rânjetul provocat instantaneu de primele sale semnale de alarmă). Dar să ajungă și Dinamo într-o asemenea stare chiar nu credeam, nefiind nici anul de când un nou investitor propovăduia teoria performanței cu bani puțini. Semnând hârtia de cerere pentru intrarea în insolvență a clubului pe care - de acum e clar! - s-a grăbit, precum fata mare la măritat, să îl preia fără a se întreba profund cum de au renunțat capitaliști mult mai versați din fenomen, domnul Negoiță și-a păpat toate creditele primite din partea celor cu sânge roș-alb. Iar dandanaua e abia la început, amenințarea cu restricționarea dreptului de participare în cupe europene putând provoca valuri de tsunami nu numai în "Ștefan cel Mare".

    Șocul resimțit de suflarea dinamovistă continuă serialul cu scenariu scris pe viu în acest anotimp fără de precedent al fotbalului nostru, lipsit acum până și de o conducere de federație, bună-rea, recunoscută oficial la nivel național și internațional (UEFA nu ar fi confirmat înlocuirile de reprezentanți români în comisiile sale). Deruta e totală, unica certitudine reprezentând-o supremația Stelei în campionat. Așa cum singura neschimbare sigură pare a ține de comportamentul patronului acesteia.

    Ne-a impresionat adânc cu strigătele sale de disperare de după gratii pentru căutarea sănătății, aflată în mare și iminent pericol, cum ni s-a spus și arătat prin purtarea acelui guler specific în caz de probleme la coloană. Ne-a luat fața iarăși prin  cel mai recent gest umanitar, poate decisiv în salvarea lui Leo Iorga. Îl compătimeam aflând cât de măcinat e de dorul de mamă, de familie.

    Și ne-am bucurat când, în sfârșit!, a primit o zi în libertate. Numai una. 24 de ore pe care oricare altul în această situație n-ar fi știut cum să le împartă mai bine cu cei dragi. G.Becali este însă unic. Nu s-a repezit să sărute mâna mamei, să-și îmbrățișeze soața, fetele până nu și-a făcut pofta ce-a poftit dintotdeauna: să arate nației, întregii omeniri cine-i el. Entuziasmat până-n vârful degetului mic de la piciorul stâng de mulțimea camerelor și microfoanelor din jurul său, a prezentat același discurs năucitor ca înainte, deși a afirmat că s-a schimbat în închisoare. Luat de val, cu aceeași nestăpânire ce l-a făcut celebru, s-a dat copilărește de gol în chestiunea cu gulerul medical, a gafat comentând situații ipotetice - a uitat, de fapt, cine este el acum.

    Eludând restricțiile statului de condamnat care a primit o zi de libertate, și-a păpat din creditele primite la propriu în penitenciar, dar și din acelea acordate la figurat - ca și în cazul investitorului de la Dinamo - de opinia publică. Gura mare i-a bătut iarăși fundul, demonstrându-se că nimic nu-l poate schimba pe Jiji. Brânza-i bună, păcat de burduf...