Reghecampf a făcut, fără de voie, o scurtă ședință de pregătire fizică imediat după descinderea la arabi. Imaginile cu antrenorul român alergând încă de pe scara rulantă a aeroportului fac deliciul internauților, născând pariuri ad-hoc: fugea de fanii înnebuniți să-i fure autografe, imagini împreună, strângeri de mână sau se temea de reacția nepotrivită a vreunor fundamentaliști (dintre aceia care i-au amenințat deja nevasta pe motiv de apariții indecente în reviste)?
Dincolo de comicul situației, adeverirea plecării antrenorului campioanei noastre acasă la petrodolari conduc la constatarea simplă și cruntă a continuării împuținării
rezervelor de cadre valoroase din fotbalul mioritic. Cu toate "bubele" sale extra-profesionale, Reghe lasă și mai sărac
fenomenul pe care a dovedit că îl cunoaște atât de bine încât a putut să îl domine. Iar pe Steaua o aduce într-o situație încă mai hilară, echipa din Ghencea aflându-se acum într-o situație mai mult ca sigură unică în lumea laureatelor naționale - practic fără patron, manager general, antrenor !?!
Cum, vorba aceea, peștele de la cap se-mpute, degringolada din Ghencea pune capac peste "oala" care fierbe de dă (muuult!) pe dinafară. Dacă și în loc de bairamul cuvenit după câștigarea titlului au intervenit rapid bocete și regrete, ce să mai zicem de jalea Giuleștiului, durerea de la Dinamo, de falimentări, chiar dispariții de echipe? Momentul era oricum crunt, iar
evadările gen Reghecamp nu pot decât să îl acutizeze până la dramatism. Și mai grav este că nu se poate întrezări cumva
luminița de la capătul tunelului, cu o federație ce continuă să stea pe un butoi de pulbere, fără o conducere validată. Da, peștele de la cap se împute, însă se mai zice și că mămăliga explodează. Rămâne de văzut doar când anume...
George PLAURIAN
_