Așa cum era la mintea cocoșului că se va întâmpla, Cupa Ligii aproape că nu interesează pe nimeni în afară de familiile rezervelor ce prind, în fine, începuturi de meci. Audiențele au vârful îndreptat spre zero, fiind acum, ce-i drept, și luna dedicată cu deosebire de microbiști statului cu burta la soare alături de f
amilion sau mai nou luptelor cu năzbâtiile naturii - aceea care ne dă apă să ne săturăm, umplând de bălți comunele lăsate la mila Domnului de edili aleși pe găleți de plastic și pungi cu zahăr, provocând mană printre nevinovatele tomate și alte alea nedorite.
Cum prima
inovație competițională a diriguitorilor fotbalistici deciși în martie pare precum frecția la piciorul de lemn, presa aleargă după subiecte incitante prin alte părți decât locurile prin care Șumudică n-o are mică (gura) nici când pierde, găsind de cuviință să-și ia în bășcălie vizaviul. Chiar așa, discuțiile despre, să zicem, viitorul imediat al lui Chiricheș provoacă mai multă zarvă decât orice veste legată de noul căpitan dinamovist sau "blestemul Cioinac"... Cum e fenomenul, așișderea și reflectarea sa. Numai că din cupe mincinoase se mai inspiră și unii care scriu despre cei ce scriu - în sens larg comentează prezentul sportului românesc.
Cu totul întâmplător,
gonind pe motoare de căutare internaută, am dat de un text al unei student ce s-a încumetat să încropească istoricul ziarelor post-decembriste. Temerara întreprindere a junei Raluca a pornit tocmai cu Gazeta sporturilor, a cărei foarte onorabilă tradiție a primit astfel prioritatea cuvenită. Prezentând însă echipa redacțională ce a decis - de bună voie și nesilită de nimeni, la puține ceasuri după fuga cu elicopterul de pe clădirea fostului CC- transformarea Sportului, revenirea la vechiul (actualul) nume al gazetei, autoarea amintește doar următoarele nume: Radu Timofte, Ioan Chirila, Stefan Trandafirescu (secretar general de redactie), Ovidiu Ianitoaia, Victor Nita, Geo Raetchi, Constantin Alexe, Mihai Gheorghiu, Cristina Oroveanu, Nicoleta Aldea, Dumitru Stanculescu, Aurelian Brebeanu, Paul Slavescu, Costin Chiriac, Mihai Ciuca. Am reprodus fidel înșiruirea și nu lipsa unui "o" dintr-un nume celebru sau chiar
rebotezarea foarte cunoscutului, la vremea sa, nea Stelică în Ștefan ("promovat" în scriitură secretar general de redacție) apar impardonabile.
Lista respectivă este nedreaptă, dacă nu de-a dreptul aiuritoare deoarece:
- trei dintre cei amintiți lucrau la Corectură, iar un altul se impusese ca secretar (tehnic) de redacție
- lipsesc, în schimb, nume care chiar au însemnat ceva în cronica sportivă, cu precădere despre fotbal, și în lumea sportului de la noi, precum Radu Urziceanu, Ion Cupen, Gheorghe (Gheghe) Nicolaescu, Constantin (nea Bebiță) Firănescu, Laurențiu Dumitrescu, Gheorghe Nertea, Petre Henț, Mihai Trancă (fost campion de box, fost și șef la FRB), Dimitrie Callimachi, "enciclopedia ambulantă" Romeo Vilara! Și nu mai știu precis dacă Eftimie Ionescu sau Adrian Vasiliu plecaseră deja spre o lume mai dreaptă
- nu se pomenește nimic despre cel desemnat, prin alegeri libere în redacție, ca primul redactor-șef al GS de după 22 decembrie, despre Constantin Macovei, delicatul nea Costinel, impus drept cronicarul "exploziei" gimnasticii Românești, al atâtor generații de dinainte și de după Nadia !?!
Ei și, ar putea spune cineva - e doar o lucrare de student. Dar dacă, peste ani, ar dori altcineva să (re)scrie o istorie a presei sportive din România și dă ca noi, absolut întâmplător, peste această dizertație făcută la
Școala de stat pentru jurnaliști? Din cupe mincinoase nu-și pot potoli setea de adevăr nici fotbalul, nici presa...