Mi se pare că se face prea mare tapaj pe seama ratării transferului tunisianului care-și caută norocul prin Balcani, de parcă fostul petrolist ar avea ascunsă în slip (și) cheia calificării Stelei în grupă de ChL. Nu zic nu, atacantul cu procentaj de 67 la sută pe când juca pentru Petrolul e bun, dar cine gândește că noua trecere a fruntariilor noastre de către Hamza Younés sădea automat rost de primăvară europeană în Ghencea (în fapt, pe Arena Națională) trebuie să fie cumva afectat de valul canicular al perioadei, cu vârf chiar în această zi de 13.
Orice s-ar spune, nici jucătorul, nici bulgarii, nici - în primul rând - impresarul (român) n-au arătat fair-play în această tevatură. Însă numai de cinste nu mai poate fi vorba când e vorba de ochiul dracului, iar dincolo de căutarea vinovatului în cupiditatea patronului zăbrelit sau în lipsa de business-aplomb a lui Argăseală ar trebui să luăm seama, de pildă, la nevoia unei perioade de adaptare pentru orice nou venit. Una peste care, eventual, ar putea "sări" doar un fost stelist ca Rusescu, împrumutul acestuia părându-mi-se mai viabil, mai util decât achiziționarea prietenului de primar constănțean (vă mai amintiți, probabil, conflictul tunisianului cu Radu Mazăre).
Mult mai importantă ar fi trâmbițata plecare a lui Gardoș - aici s-ar crea "golul", în compartimentul oricum insuficient asigurat, cel așteptat în porțile adverse putând să vină și fără un atacant de talia lui Hamza. Deocamdată, chiar asta a dovedit, cu căutări inspirate, Costel Gâlcă, antrenorul care până acum i-a pus la respect pe cei ce vedeau Steaua ca pe o haină prea largă pentru umerii săi. Și tocmai asta e silit, până una-alta, să forțeze în dubla cu năbădăioșii vecini de dincolo de Dunăre, care au pornit confruntarea printr-un incontestabil război psihologic. Unu din capcanele căruia se poate ieși uitând rapid marea hamzaleală, sperând în Chipciu, Stanciu, Keserü sau Iancu, pe principiul sfânt că asta avem, cu asta defilăm.
RomanianSoccer