Da, dom'le, campioana asta a noastră are ceva ce ține de incredibil sau măcar ceea ce se petrece prin curtea sa pare din respectivul registru. Păi, cum așa? Păi, uite așa:
1. Steaua a renunțat la piese-cheie din angrenaj exact înaintea unor meciuri cu caracter crucial pentru viitoru-i imediat. Sumele amețitoare primite pe Chiricheș și, deunăzi, pentru Gardoș fac
pohta ce-a pohtit patronul, bat recorduri, asigură traiul și mălaiul trupei, dar nu pot alunga strângerea de inimă a fanilor care încă visează la repetarea zăpezilor de altădată (deși Sevilla '86 rămâne un reper inaccesibil în actuala conjunctură a fotbalului, dominat de cluburi în stare să achite și "rețete" ce se învârt în jurul a 100.000.000).
2. Steaua are, după o aceeași
pohtă cam târzior împlinită, un jucător dintre aceia rarisimi, în stare să dea culoare unui sistem fad, în care heirupismul gen Popa își arată limitele în împrejurări de felul disputei cu o prea "scurtă" echipă de la sud de Dunăre. Sânmărtean a fost atât de sclipitor cu Ludogoreţ încât l-a vrăjit până și pe arbitru, extrem de grijuliu cu protecția superfotbalistului la orice contact, deci inclusiv la faza penalty-ului acordat și controversat (culmea e că tocmai comentatorii bulgarii ar fi vorbit, conform celor autohtoni, despre valabilitatea indiscutabilă a deciziei). După acest meci de marți, un alt jucător pe picior de plecare a declarat însă că Lucian ar avea un stil cam greu de înțeles de coechipierii obișnuiți cu cel al lui absentului Tănase!?! Bre, Lato, chiar ai făcut-o lată cu asemenea aprecieri, ce amintesc de tratamentul aplicat lui Sânmărtean când cu schimbarea lui pripită și plecarea direct la vestiar.
3. Steaua continuă să insiste cu schema vârfului fals și după ce unul autentic a ținut prim-planul presei internaționale prin șase goluri din tot atâtea ale unei victorii (mai contează împotriva cui când e cazul, totuși, de o partidă de primă scenă națională?). Inexplicabila ținere pe bancă a lui Keșeru s-a arătat de-a dreptul sub... aura ilogicului înspre finalul disputei cu Moți, Hamza & comp: schimbarea registrului, prin introducerea atacantului de meserie și revenirea lui Chipciu la locul cuvenit din bandă, a făcut posibilă răzbunarea "falsului" după ratările ce au culminat cu execuția de curtea școlii la penalty. Apropo, de ce oare nu a tras din 11 metri jucătorul evident cel mai
în vână, adică Sânmărtean?
Cum-necum, Steaua a câștigat prima manșă. Dar, deși a învins, Gâlcă nu a prea convins prin deciziile asumate, mai puțin justificate la priviri din afară. Furnica harnică de odinioară ca jucător mai are de tras până să convingă că poate să dirijeze un întreg furnicar. Poate ne va da peste nas săptămâna viitoare, calificând Steaua. Nu ne-ar fi deloc cu supărare! Însă senzația că în tabăra campionei noastre se petrec fapte mai greu de priceput din tribună rămâne greu de alungat (și) după meciul-tur cu Ludogoreţ.
George PLAURIAN