Sisifmărtean

    Superbul titlu dat de Ștucan pe Prosport - "Sânmărtean, de ce nu poți să întinerești?" - concentrează tot adevărul unui meci în care naționala României și-a onorat statutul de favorită atâta timp cât l-au ținut balamalele pe singurul său vrăjitor de balon de fotbal. O repriză întreagă, și nu doar în două-trei faze cuvenite numai fotbaliștilor cu gleznă extrafină, veteranul sclipitor a făcut legea în teren, stârnind deopotrivă entuziasm printre fani și regretele specialiștilor care l-au cerut zadarnic, ani în șir, senator de drept al reprezentativei. Pe aceștia din urmă, Lucian i-a răzbunat cumva, năucindu-i pe unguri de s-au dat cap în cap, determinând o posesie de aproape 70 la sută la nivel de echipă care a greșit doar 19 pase din vreo 250.

    Încântătorul recital al supertalentului de care – sâmbăta aceasta s-a putut observa și de pe Doamna Lună - selecționerii și-au bătut joc a fost încheiat pe finalul mitanului Sânmărtean (că așa trebuie să rămână, dacă nu în anale, măcar în memoria suporterilor): numai un ochi de magician putea să bată până la demarcarea din depărtare, numai din picior de stăpân al ierbii putea pleca o așa de lungă și-n bocanc trimitere de minge! O pasă de antologie, la care alt "vulpoi bătrân", impecabilul Raț, s-a simțit de asemenea fulgerat de inspirație, executând cea mai nimerită centrare, pe jos, pentru oportunistul Rusescu, rămas singur pe lume (aceea din careul maghiarilor) și prin contribuția lui Chipciu. Fază și gol cum nu am prea mai avut parte de pe vremea Americii lui Hagi, Dumitrescu, Răducioiu sau Popescu.

    Însemnând gazonul (în fine!) impecabil cu virtuozitate, Lucian l-a umplut, totodată, de sudoarea unui efort ieșit din comun. O prea generoasă risipă de energie pentru un fotbalist de, touși!, 34 de ani, întrebarea de la pauză fiind pură și simplă: cât îl vor mai ține curelele? Și nu l-au mai ținut. Și a intervenit schimbarea ce a stârnit lung prilej de vorbe și de ipoteze. S-a cerut jucătorul? A vrut antrenorul să conserve cu orice preț rezultatul, gândind la eventualul aport al refuzatului de atâția ani la meciul ce urmează de îndată? Greu de aflat adevărul gol-goluț, cert e doar faptul că, scăpați de terorea Sânmărtean, ungurii au prins curaj, au găsit spații pentru acțiunile lor simpliste, în așteptarea fazei fixe care trebuia să vină. Și a venit (decizie discutabilă a arbitrului, dar să nu uităm că în aceeași categorie poate fi vârâtă și anularea golului oaspeților din prima parte) - egalare pentru care s-a mulțumit Proniei cât pentru o victorie.

    O victorie altfel necesară, logică prin calculele hârtiei, iar mai la obiect discutând după cum a decurs prima repriză, a fost scăpată printre degete de către o echipă ce a contat prea mult pe un singur jucător. Putem face oricâte speculații a la Mitică, pornind cu aceea că, și într-un picior fiind, solistul de la mijloc trebuia supravegheat ștrașnic, deci spațiile de manevră se îngustau. Însă e limpede că:
- naționala României s-a lăsat încălecată la modul cel mai naiv
- "tricolorii" și-au pierdut busola după pauză
- Pițurcă a stârnit exclamații gen "uite meseriașul" când Rusescu a marcat, închizând astfel gura celor ce-l vroiau un atacant precum Keserü
- același Pițurcă îi confirmă, la acest doar 1-1, pe răii ce susțin "nu e meseriașul" (acolo, pe bancă)
- prea puțini jucători au pus la bătaie altceva decât...osul
- se improvizează prea mult pe posturi, cel mai bun exemplu fiind oferit de Chiricheș în flancul drept, în lipsă de, totuși, altă improvizație(Tamaș), când soluții mult mai cuviincioase, gen Mățel sau chiar Săpunaru, sunt șterse de pe listă numai din motive de orgolii păgubitoare așa-zisului interes general, național.

    Până la urmă, e păcat de recitalul unui fotbalist strălucitor, rămas ca o muncă de Sisif. Stăm într-un singur jucător? - iată întrebarea ce stăruie după un meci care putea fi rezolvat, în logica fotbalului (dacă mai există ea), dar și a realităților din iarba impecabilă de-a lungul a, numai!, 45 de minute. Răspunsul crud-cruduț vine curând, foarte curând. Deși pare ușor de anticipat...