Gata cu datul pe după cireș, s-a oficializat ceea ce părea iminent încă de la venirea imberbului (în fotbal, sigur că da) căruia i s-a pus un ditamai guguloi în gât când a fost silit de împrejurări - rezultate, clauze contractuale - să îl suporte pe Pițurcă la națională. S-a împlinit visul doritorului de curățire a tot ce exista înaintea erei sale (asta cu numire de antrenori la loturi prin depunere de cv, asta în care un anonim primește comanda unui lot de juniori doar fiindcă a respirat același aer cu un celebru tehnician ș-apoi se face, și ne face, de râsul curcilor). S-a întâmplat ceea ce și mulți dintre noi am dorit într-un moment sau altul, exasperați de rigiditatea selecționerului, de jocul fără strălucire, de ratarea impardonabilă a Braziliei 2014.
Majoritatea respiră ușurată după această confirmare a despărțirii de care numai cel mai direct implicat a tot evitat să vorbească sincer, dar o întrebare se ridică stăruitor: era momentul pentru așa ceva? România e neînvinsă, are două victorii în deplasare (și nu prin Feroe), se apropie vizita liderului de grupă, pe care însă nu știe cu cine-l va primi - firește că în spiritul tradiționalei ospitalități mioritice, numai că brânza e tot pe bani, mai ales în chestiuni legate de calificare aducătoare de ceva faimă și buni bani. Antrenor nou așa, din mers, nu are cum să însemne acel șoc socotit necesar la echipe de club atunci când intervine o criză, precum la Astra, cu totul altfel devenind situația atunci când trebuie format un grup, pentru a cărui pregătire omogenă se dispune de zile, nici măcar de săptămâni.
Așteptăm ca vreun Oli să facă gestul suprem de mărinimie patriotică, renunțând la același impresionant teanc de petrodolari ce l-au convins pe Piți. Sau, până una-alta, ar exista varianta cu nea Puiu, uitând (noi, nu dumnealui însuși) că generalul a "urcat" prin politichie&Parlament, că nu mai are sub comandă un Hagi, un Popescu, Dumitrescu sau Petrescu, iar riscul compromiterii carierei de antrenor al secolului apare indubitabil.
Sunt multe de discutat, pro sau contra - nu împotriva omonimului ajuns antrenor de Primera Division, doar pe seama succesiunii la cârma naționalei. Răsuflând ușurați ori îngrijorați de momentul schimbării, ne agităm cu toții, că de aia suntem un norod întreg de selecționeri. Numai un cineva, scris neapărat cu c mic pentru marea-i contribuție la declinul fotbalului românesc, poate declara acum că-l doare-n pălărie de plecarea lui Pițurcă. Spre deosebire de respectivul (ce nu merită măcar numit, știindu-se și de pruncii tribunelor cine poate emite asemenea gogomănii, cu rânjetul atotștiutorului), restul lumii, al simplilor iubitori de fotbal, este marcat de trăiri, chiar de dureri până-n cozoroc, când devine vorba despre echipa națională!
RomanianSoccer