Astra stă pe-un butoi de pulbere. Cu salarii neplătite încă de pe vremea când mai rezistau cu domiciliul clubului prin orașul Petrolului și nu aveau patron pușcăriaș (darămite acum, nu?), jucătorii giurgiuveni în actele L 1, mai ales cei destui cărora le expiră contractele, sunt apăsați de gândul că pe unde îi prinde pe ei toamna. Așa că schimbarea antrenorului - fie el ditamai recordmanul de selecții în națională și tehnician cu titlu de campion cucerit repede după debut - nu mai poate fi vreun șoc la o echipă ce-i la a patra operațiune de acest fel din sezon. Că noul fost șef de vestiar
astral șochează de cum deschide gura sau se despoaie-n public e altă gâscă-n altă traistă, ține de firea lui Șumudică, altfel știutor de carte în meseria fotbal.
Este tot mai limpede: Astra n-a trăit decât o vară în bătălia pentru trofee, de-acum își face probleme de existență, încă din libertate exprimând Ioan Niculae intenții de retragere din
fenomen. Dar ce, la alții e liniște și pace?! Dinamo, de pildă, tocmai a scrântit-o iarăși, 11-le Pandurilor confirmând că-i nașul său, înfrângerea în ciuda golurilor marcate de doi jucători importanți (Marius Niculae și Alexe) producându-se după curățenia de primăvară executată de Ionuț Negoiță la nivel de conducere. Bătrânul Anghelache s-ar fi retras de bună voie, tânărul Stanciu a fost... retras, antrenorul și trupa rămânând singuri pentru a încasa la Târgu-Jiu sudalmele propriilor fani.
Cine vine ca al treilea, și unic, șef peste
haita? Veștile din roua acestei dimineți dau ca sigură sau în proporție de 90 la sută aterizarea în "Groapă" a lui Dinu Gheorghe. Da, domne, ăsta-i
câine adevărat, roșu, nu ca fostul ziarist, apoi impresar, mai nou conducător. Păi nu și-a trecut el la cv că a fost coleg la juniorii lui Dinamo cu Oneață Augustin și Ion Marin-Săpăligă? Păi nu a fost bănuit mereu de a fi
băiat cu ochi albaștri cel ce a împărțit aceeași casă cu șeful Securității, Postelnicu, cum scria "Adevărul" în august 2010? Că a pătruns în fotbal, direct președinte (doar venea din postura de boss al vămilor române)!, la Rapid nu a putut fi decât rodul conjuncturii, în Giulești lucrând la acea vreme simbolul dinamovist Mircea Lucescu.
Gheorghe revine, probabil, lângă iarba-i de acasă, dând mai mult ca cert asigurări de devotament nemărginit investitorului lui New Dinamo. Așa cum le-a dat lui Copos, Neculaie, Niculae (de la care, poate, nu ar fi fost rău să ia referințe Negoiță...). Și va coborî, de se oficializează, milităria din pod, că nimic nu se mișcă în
clubul său fără știrea și vrerea lui Gheorghe. Dar fotbal, chestia asta, se va mai face iarăși în "Groapă"? Să (mai) avem puțintică răbdare, deși vorba aceea cu
schimbarea stăpânului, bucuria nebunului prea s-a adeverit în fotbalul nostru.
George PLAURIAN