Se consumă o nouă etapă decisivă! Nu e de ligă, ci din
campionatul organelor, care nu desemnează (laureați, reprezentanți de Europa, picați), doar demonstrează cine și, până la urmă, de ce s-a vârât în colcăiala fotbalului nostru. Iar meciul-vedetă are acum altă protagonistă decât echipa surprizelor pentru trei veri și doi frați prin sânge și mulți alții prin fapte. De data asta se joacă, în premieră, între o reprezentată a statului desemnată prin mai mult de trei inițiale (ca și campioana en-titre a gazonului - simplă coincidență) și formația condusă de investitorul schimbător de nume și de unul ce s-a pus Capră-proprietar de Petrol(ul): DIICOOT versus Walter, fost Bușcă, ce mai derby, neicușorule! Meciul a început tare, prin situație de neprezentare - lipsă de la domicilii - a cumătrului de fost mare sindicalist care a schimbat direcția bărcii și s-a metamorfozat în ministru, actualmente aflat însă puțin în stare de suspendare de politichie și chiar de libertate personală.
Ca și în alte cazuri, precum cele ale investitorului fotbaliator poreclit Elefantul sau colecționarului veritabil de trofee cinegetice cu fildeși, faptele pentru care este acuzat patronul lui U Cluj, care a-ntors-o ca la Ploiești (tare ciudat) un sezon, nu au legătură directă cu iarba. Doar că oricine poate să se dumirească definitiv ce i-a mânat pe nababii ăștia spre fotbal, la adăpostul faimei și popularității căpătate prin devenirea ca investitori în fenomenul mult iubit simțindu-se ei mai
bazați în desfășurarea coțcăriilor financiare dezvăluite, iată de organe. A venit acum rândul la luat la puricat și curățat al cuiva care chiar cu curățenia se ocupa, la propriu și în principal, băgând o căruță de bani în promovarea imaginii Romprest-ului său pe televizor - ăsta meci pentru neicușorul Florinel, nu cele de salvare ale unui de mare tradiție...
Dar să nu dramatizăm tocmai azi. E 7 mai și (măcar) azi ar trebui să încercăm un zâmbet, amintindu-ne de Duckadam, Lăcătuș, Balint, Jenei, Iordănescu și compania de la Sevilla, de acum exact 29 de anișori. Nu pot fi uitate clipele acelea în care nu ne venea să credem că-s adevărate, trăirea la maxim a bucuriei împletite cu uimirea fiind sintetizate în celebra fâstâceală a crainicului - "suntem finaliști!", ba nu, chiar "am câștigat Cupa!". N-avem dreptul să uităm, chiar dacă după trei decenii nu mai știm nici măcar a cui e marca asta. Însă stați așa, că tocmai s-a anunțat un amator de ea și...
Uite acuș-acuș/În cinstea lui Lăcătuș/Ia mai toarn-un păhărel/Să ne-nvesilim nițel/Că e vin de Cotnărel/ Și îi place lui Dodel!... Hâc, ne ia cu sughițatul - pe noi ca pe noi, dar cum i-o pica faimoasa licoare celui care și-a făcut plinul cu Steaua și acum zice că marca asta nu face nici cât bacșișul (nefiscalizat) pe care-l oferea el lăutarilor pe vremea când își etala, printre nenumărate altele, talentele de dansator focos?
George PLAURIAN