Am mai spus-o, dar de repetiție să nu ne fie frică - ne obligă Șumudică: urma scapă turma! Modest tare ca nivel, cu-n arbitraj vai de el, cu alți patroni trimiși după zăbrele (dar nu pentru în fotbal fapte rele), campionatul ajuns înainte de ora închiderii, băieți,
s-a scos cumva prin finalul ăsta nebun. Mai întâi a fost decizia TAS, care a influențat și retrogadarea și calificarea (de Europa), acum s-a produs o etapă penultimă a despărțirii, cel puțin pentru un an, de
farmecul vieții și mai ales a realocării tristeții între cele două combatante pentru titlu.
Trupa lui Gheorghe Becali, redevenit ieri Jiji - că nu s-a mai abținut să nu reia
drumul perlelor în declarații-, a terminat și-n nouă victorioasă cu arțăgoșii botoșeneni. Un gol norocos, marcat de Varela, dar și unul
spumos, al jucătorului momentului, Nicușor Stanciu, au fost de-ajuns pentru un meci continuat cu două eliminări (de un ex-căpitan și-un vice!), poate chiar pentru soarta titlului. Ce-ar fi însemnat însă noile bijuterii marca Stanciu, pasă decisivă și execuție explozivă, fără de tresărirea de orgoliu de la Giurgiu?
Văzută de mulți chiar sub spectrul desființării după condamnarea patronului, Astra a demonstrat duminică forța de a-și onora numele. Da, a părut
astrală - pentru prima oară după lovitura-i cea mare, de la Lyon. A făcut, ce-i drept, un pas înapoi la 1-0, de-și făcea loc suspiciunea văzând spațiile libere din fața lui Lung, dar regăsirea de după superbitatea de gol al lui Bumba a lăsat cu gura căscată un popor de microbiști și, ceea ce contează, o garnitură mureșeană care n-a putut face față tensiunii.
Ca și atunci, la prima victorie românească pe pământ francez, Budescu și Fatai au luat prim-planul, în ciuda faptului că în palmares rămâne dubla lui Alibec. Primul a dat recital cu de toate - și bară, dar și assist cu călcâiul etc -, iar nigerianul ne-a reamintit de cererea sa de cetățenie pentru a juca în naționala noastră, pentru care-l recomanda uimitoarea putere de
explozie reetalată acum, în cursa ce a pus, probabil, bomboana pe coliva speranțelor de mărire a celor de la ASA. Impresionați de
brazilianul ploieștean Costică sau de Kehinde, să nu-l omitem însă, dintre jucătorii decisivi ai Astrei, probabil și ai ediției întregi, pe brazilianul autentic De Amorim, autorul slalomului majestuos pentru 2-1 și-n general un fotbalist prea puțin băgat în seamă la valoarea lui.
Înainte de meci, lumea se întreba dacă se predă sau nu antrenorul revenit mai ieri pe banca Astrei, faimos (și) pentru simțămintele sale antisteliste. Acum, după, se vorbește mai ales despre meritul lui Șumudică în victoria asta deloc mică. Să nu exagerăm, nici Mourinho nu face minuni peste noapte: de la
Silvică Lung în sus, băieții legitimați la Giurgiu s-au bătut și au bătut doar aparent pentru alții, dăruindu-se în fond pentru onoarea, cv-urile, conturile lor realimentate subit, după lungă așteptare, tocmai înainte de partida care asigură și clubului mai mulți bani (drepturi TV, Europa, treburi). Ceea ce așteaptă acum ASA dinspre Copou, păstrând de doi bani speranță că Napoli va
băga cărbuni în trupa moldoveană, asemenea lui Șumi în cea giurgiuveană.
Teoretic, încă se mai joacă. Joi se joacă, dar poți să știi ce se întâmplă până joi?!
George PLAURIAN