Ne-am înțeles, cred, mai de demult, cel puțin cu microbiștii ce intră constant pe acest site: nu dăm importanță rezultatelor din perioadele pregătitoare. Dar când o echipă abia promovată în a doua ligă austriacă dă de pământ (3-0 în 10 minute, 5-2 prin min. 80!) cu campioana noastră, care mai spală rușinea scoțând un f. chinuit 4-5 pe fond de epuizare a
benzinei modestei adversare, atunci - adică acum, azi - parcă merită să privim cu mai multă atenție asemenea rezultate. Ele ascund, totuși, niște adevăruri legate inclusiv de mentalitatea fotbalistului român, dar și de mutările/mutațiile dintr-un grup sau altul.
Recent, Becali a prins iarăși glas, promițând achiziții care să-i asigure finului antrenor (de fapt, nu și de drept) un lot de grupă continentală. Deocamdată însă, până și Botoșaniul sau Viitorul
stau mai spectaculos în materie de transferuri, în vreme ce rivala-i de tradiție, așa insolventă cum se prezintă, arată
ceva în "amicale".
Fanii Stelei, cei mai cârcotași (sau realiști?) dintre ei, au astfel motive sporite de privi cu rezerve
politica de cadre dusă în tot acest an. Sigur, au venit toate trofeele posibile, dar cine poate uita că s-a stat la mâna altora, că și un Șumudică, dar nu numai, ar merita medalie, că raportul valoric plecări-sosiri din lot este net defavorabil roș-albaștrilor? Se anunță o vară tare fierbinte pentru Rădoi și n-am vrea să fim în pielea lui de se vor declanșa
averse și
descărcări electrice dinspre
Jiji, chiar și între naș și fin brânza fiind tot pe bani...
Poate că Steaua va acoperi, până la urmă, și postul de portar, și ceva prin centrul apărării, și un spațiu din golul lăsat de Sănmărtean. Destule-s de făcut, nu?, până la dubla cu Trencin, care-i ca mâine. Pentru astăzi însă altele ar fi de consemnat. Despre Astra, de pildă, care prefațează spectaculos și viitorul sezon, surprizând plăcut în împrejurări potrivnice pentru o echipă cu patron după gratii, pentru un club cu oameni neplătiți de luni multe. Victoria din jocul cu campioana Sloveniei nu poate trece, astfel, neobservată, oricât de puțin relevante ni s-ar părea rezultatele din această perioadă. Și mai ales maniera în care a fost ea obținută: gol din corner, altul prin
scăriță, al treilea la vinclu. Toate poartă același nume. Budescu, Constantin Budescu. Ignoratul de la națională.
Criticatul de serviciu al propriului jupân (de la Ioan Nicolae i se trage porecla de "sărmăluță"). Creatorul-golgeter care n-a mai ajuns, cum se zvonea, la Steaua (deși părea soluția ideală pentru umplerea amintitului gol lăsat de cel ajuns idol la arabi).
Cine știe, poate că măcar această inedită relansare a... brandului sarmalei îl va convinge și pe tata Puiu. Nu-i deloc târziu, Budi are (numai) 26 de ani.
George PLAURIAN