Burleanu a dat lovitura! Ce dublu laureat european ca Belodedici, cum se zvonea, la ce bun un Pele de la noi (Balint, adică) sau alt produs de lux din fenomen? La timpuri noi, oameni noi - a decis președintele și și-a înscăunat asistentul ca secretar general al FRF. Ce-i drept, îl pregătise cu grijă, făcându-l între timp director, ba chiar ceva membru de comisie pe la UEFA, ca să nu zică clevetitorii acum, când a fost scăpat de Chivorchian, că acest Radu Vișan n-are nici o legătură cu fotbalul.
Filosofia noului element al binomului conducător de federațiune poate produce senzație printre microbiștii cu vechime, aliniindu-se temeinic promisiunilor de revoluție în domeniu ale lui Burleanu. Ia mai citiți, ca să vă cruciți, o afirmație anume a proepinentului, publicată în Gazetă: "Pasiunea pentru fotbal îți poate întuneca judecata când e vorba despre reformarea instituției, ceea ce nu mi se poate întâmpla mie". Care va să zică, milioanele de fani, miile și miile de trecuți prin interiorul fenomenului sau așa, pe lângă el aproape, suntem păliți de orbul găinii din pricina pasiunii și n-am avea nici o șansă să restructurăm...
Doar datul cu părerea nu ni-l poate lua nimeni și atunci putem conchide, după o analiză sumară a CV-urilor componenților neașteptatului binom de la șefia FRF, că proaspăta lovitură a lui Burleanu se-nscrie desăvârșit sub altă lozincă - la vremuri noi, tot noi. Adicătelea, ei, cei care au în comun studiul înalt al științelor politice, că acelea ale performanței sportive sunt cam mărunte, prea puțin utile conducătorului de fotbal modern. Cum sunt ei, cei pe care îi leagă nu trăiri ale izbânzilor vreunui Belodedici, ci faptul că au lucrat - cu drag și spor, pentru al țării viitor, firește – în… administrația presidențială!?
Chiar vom fi fiind toți cu judecata întunecată de tot așteptăm să vedem ceva concret din revoluțiunea promisă acum un an și jumătate, care se reduce deocamdată la eliminarea completă din orice schemă a echipei lui Mircea Sandu (oamenii acestuia au "interzis" până și la pătrunderea în sediul ridicat, ce să vezi?, de ei!) și, iată, la promovarea specialiștilor în administrație în locul celor școliți la locul de muncă, al fotbalului. Iar astfel continuând raționamentul, ne întrebăm dacă nu s-ar putea încerca cooptarea în originala trupă de conducere a fostului șef suprem al celor doi și, ani la rând, a oricărui românaș. Nici acesta n-a făcut fotbal, dar ca ministru la Transporturi s-a declarat rapidist, apoi și-a dezvăluit simpatia stelistă, a decorat un arbitru, a stat la șpriț cu însuși Gigi Becali - deci ceva trecut legat de fenomen tot deține. Da, de ce nu și Traian Băsescu la FRF? Asta chiar ar fi o lovitură, mai dragă domnișorule Burleanu!
George PLAURIAN