Am anticipat aici, pe RoS, eliminarea Stelei, după ce (nu) arătase campioana în luna lui Cuptor și-n toată perioada de achiziții cu arici la buzunar, care numai întâmplător poate duce în grupele asigurătoare de bănet - de la 20 de milioane în sus. Să recunoaștem însă că trupa încropită pentru finul său neșcolit de către nașul care declară iarăși că nu-și riscă averea familiei pentru a face o echipă mare a jucat altceva decât până acum, chiar față de victoria cu Trencin. Nu s-a speriat în infernul de la Belgrad, a fost în ChL la pauză și încă o vreme, a pus presiune și a dat goluri frumoase prin stranierii Muniru și Hamroun -nu degeaba l-am numit, tot pe acest site, un Zidane pentru Liga 1!-, a creat faze spectaculoase prin autohtonii Chipciu sau Popa și a mai ratat prin Tade, a avut și norocul la ea, la penalty mai ales.
Și totuși, Steaua a sfârșit în coșmar. Unul în care nu au trimis-o atât adversarii, din iarbă sau tribună, el fiind din grădină proprie și purtând un nume: Papp. Rar ne-a fost dat să vedem un fotbalist mai pe dinafară într-un meci ca acest ditamai internațional! Coautor la goluri ale sârbilor, generator al rămânerii în zece - prezență stridentă pe gazon ca a unei vampe la operă. Trebuia schimbat încă de la 0-1, dar cu cine să o facă Rădoi, după ce a dat jos milităria din pod cu mult consumatorul Tamaș, iar Szukala e liber degeaba dacă-i prea scump pentru Becali?
Paulică ăsta își pune cenușă în cap, recunoscând bărbătește că el a adus-o pe Partizan în joc. La ce folosește însă regretul lui, cum să ne răcorească cu lacrimi acum, precum în ritualul străbun - "Paparudă-rudă,/vino de ne udă/ca să cadă ploile"? Ploile jinduite pe vipia asta nu vin, iar cele prevestitoare de primăvară europeană în fotbal rămân pentru alții. El, autor de dublă ce se poate dovedi decisivă pentru o calificare a naționalei, a fost Papparuda de la Belgrad (în sensul acela de prezență caraghioasă la un eveniment). Dar cum a ajuns Steaua să plătească într-atât pentru seara neagră a unui singur titular? - aceasta rămâne întrebarea la care nu are cum să răspundă nici una dintre aroganțele lui Jiji. Ia ascultați-o aici pe ultima: "Pe mine nu mă afectează aşa mult că nu jucăm în UEFA Champions League, sufleteşte vorbind". !! Păi, atunci, de ce să ne afecteze pe noi, simpli microbiști, că Steaua nu mai e de mult a noastră, a celor neafectați prin ’86 de sindromul Borcea, ci e a lui și a urmașelor sale (în vecii vecilor?)...
George PLAURIAN