Liga 1 e (și) mai săracă: exact înainte de derbyul cu Steaua, performera momentului, adică Astra, a rămas fără cel mai vechi titular al său, ba chiar fără unul din cei doi-trei oameni din clubul ex-ploieștean, mai nou giurgiuvean care au rezistat neîntrerupt, opt ani, tuturor
cutremurelor generate de vulcanicul său patron. Schimbări de antrenori s-au numărat cu duzinele, la lot dar și în conducerea administrativă s-a
umblat într-o veselie, șarjele lui Strătilă parcă s-au produs acum un veac. Numai el,
Takayuki Seto, a rămas, opt ani la rând, pe poziție și a fost pentru orice tehnician trecut pe la Astra - indiferent că s-a numit Stoichiță, Napoli, Sinescu, Rednic, Isăilă sau Șumudică - asemenea lui Radu Nunweiller, cu care nea Angelo începea orice listă înaintea unui joc al naționalei din vremea calificării în Mexic.
De acum, că nu va mai fi, cum
la post, s-ar putea să-i simțim lipsa mai ceva decât i-au remarcat prezența destui dintre noi, deși a avut sezoane întregi ca integralist sau cu numai ceva zeci de minute în minus. Pentru că el, Taka, nu s-a rupt în fițe a la N’Doye (fost coechipier), a ieșit la interviuri mai rar decât aparițiile meteorice de ici sau de colo, a preferat să meargă cu bicicleta cu toate că e din țară mare producătoare de cai-putere. Prin tot și în toate,
gentlemanul Seto (probabil fotbalistul cu cele mai puține cartonașe primite în carieră) s-a arătat o vedetă absolut atipică într-o lume ahtiată după
cancan.
Ne-a învățat limba, fără profesor. Ne-a prețuit obiceiurile, bucatele (întrebați-l pe Doroftei de câte ori l-a avut client în restaurantul său din Ploiești). Iar acum, la plecare, declară, cu onestitatea tipică niponului, că datorează totul echipei din România de care nu s-a despărțit opt ani - o viață de fotbalist pe primă scenă -, deși s-a școlit în patria lui Pele. Dar oare noi nu-i datorăm nimic lui Takayuki? Ba da, sigur că da! - măcar o amintire frumoasă. A unui model de modestie, cumpătare, profesionalism. Și-o mulțumire îi mai datorăm, alături de urarea de baftă pe mai departe, de viață împlinită!
Sayonara și nu te vom uita, dragă Taka!