Șumi-gol, Șumi-campion

    Chiar ocupată după tur într-un campionat în care nimic nu trebuie să ne mai mire, ca mai tot ce se petrece în Românica, poziția de lider a Astrei este cel puțin neașteptată - dacă nu de-a dreptul uimitoare - în condițiile în care navetiștilor de lux ai Giurgiului le suflă vântul prin buzunare (ba chiar crivățul prin conturi). Ne puteam aștepta ca fenomenul care este, conform faimoasei expresii a unui primar suspendat, să fie explicat de antrenorul suprinzătorului șef de pluton divizionar în stilul de bătut cu pumnul în piept al fostei vedete de Giulești și nu numai al acesteia. Dar, de această dată, numitul Marius Șumudică nu s-a mai comparat, direct sau indirect, cu alții, luându-i peste picior cu umor mai mult sau mai puțin frust.

    Despre spectaculoasa lui revenire la Astra vorbesc alții. De pildă, distinsa doamnă Doina Radu, care a ținut cu mână de fier, ani la rând, frâiele economice (și nu numai) ale clubului din care a fost îndepărtată doar fiindcă așa i s-a pus - sau... i-a fost pusă - pata lui Ioan Niculae. "Să nu căutăm dezlegarea misterului altundeva decât în știința, arta, acel ceva aparținând prin definiție lui Șumi, de a transmite echipei moral de învingătoare, de a-i convinge pe jucători că mai bine ai de luat decât de dat, totul plătindu-se până la urmă pe lumea asta", afirmă una dintre frumusețile Ploieștiului, cum a definit-o cândva, de la microfon, Cosmin Băleanu.

    Acum, gura bogată, zeflemitorul, năbădăiosul, imprevizibilul până la dat pantalonii jos în fața presarilor a simțit brusc nevoia unei spovedanii. Nu i-a cerut-o nimeni, toată lumea se aștepta să asculte ceva tirade originale despre superioritatea tehnico-tactico-fizică a victorioșilor pe terenul lui Dinamo, rivalul de-o viață al Rapidului său. Dar năstrușnicul personaj a simțit nevoia să se confeseze în cel mai pur și simplu omenesc mod, creând pentru prima oară altceva decât rumoare sau ilaritate:în loc de febrilitate în consemnarea altor idei pentru subiecte de scandal, o liniște absolut neobișnuită la o conferință de presă a lui Șumi-gol. Mărturisire, descărcare, eliberare în public de rătăcirea care putea să-l coste ratarea unei cariere spectaculoase, plus recunoștiință față de soție, "ăla micu" și duhovnicul ce l-au scăpat de patima pentru altfel de jocuri decât acela care l-a făcut om.

    Prin joc și rezultate, obținute chiar pe burta goală, Astra e pe primul loc. Deși cu patronul după gratii (sau poate că tocmai de aceea, nemaifierbând în oala sub presiune mereu încinsă de I. Niculae, personal sau prin interpuși!), această echipă poate că, cine știe?, va lua titlul. Dar el, acum cu mână liberă de autentic manager general, numitul Marius Șumudică se arată deja campion. Un învingător în disputa mai anevoioasă decât cu orice adversar: s-a învins pe sine însuși, și-a înfrânt slăbiciunea, câștigând cel mai nobil pariu - cu propria viața. După un asemenea moment de spovedanie fără precedent și mare tâlc, să mai zică cineva că Șumudică o are mică - mintea nu-i e, iată, deloc așa! Ca și profesionalismul.