Emil Kostadinov: Fotbalul juvenil din România şi Bulgaria suferă!

• Un interviu de Cătălin Tudose

Fostul mare internaţional bulgar Emil Kostadinov este cunoscut pentru cariera petrecută la ŢSKA Sofia, FC Porto sau Bayern München. Fără îndoială, momentul care l-a făcut faimos a fost ultimul meci din preliminariile CM 1994, atunci când, pe 17 noiembrie 1993, a marcat două goluri contra Franţei la Paris, calificând astfel Bulgaria pentru competiţia americană.  Actualmente responsabil în cadrul federaţiei din ţara vecină de supervizarea activităţii loturilor U17 şi U19, Kostadinov ne-a acordat un interviu în care vorbeşte de condiţiile şi performanţele din fotbalul român şi bulgar actual şi din perioada generaţiei sale şi rememorează momentele decisive ce i-au marcat cariera.

► Cum vedeţi organizarea fotbalului din România şi Bulgaria acum, în comparaţie cu perioada când eraţi jucător?
Erau alte timpuri atunci... Era mai multă disciplină, mai mult respect. Totuşi, este evident că trăim vremuri mai bune.

► Ce s-a schimbat şi de ce nu se mai pot obţine rezultate ca acum 20-30 de ani?
Din păcate, este foarte dificil să ne mai raportăm la rezultatele din trecut. În Bulgaria, multe şcoli de sport au fost închise, doar câteva au supravieţuit - mai ales în aria fotbalului. Condiţiile nu sunt bune pentru tinerii jucători. Este nevoie educăm pe tineri, să îi învăţăm. Ce mai mare parte dintre academiile de fotbal din Bulgaria preferă să se uite la rezultatele imediate, să câştige meciurile care urmează, şi nu să crească jucători. Cunosc faptul ca o situaţie asemănătoare este şi în România.

► În România au fost aduşi în ultimii ani mulţi jucători străini...
La fel şi în Bulgaria, dar aceşti străini ar trebui să fie mult mai buni decât jucătorii autohtoni, ceea ce nu se întâmplă. Nu avem bani pentru a achiziţiona jucători străini de înalt nivel.

► Există mulţi jucători români care evoluează în Bulgaria...
Aş spune că aici este o excepţie, românii sunt la un nivel mai ridicat, precum şi bulgarii care sunt în România. L-am remarcat în particular pe Keşeru, e un fotbalist care îmi place, dar poate mai mult decât atât, încă nu demonstrează tot ceea ce este capabil.

► Cum se mai vede fotbalul românesc de la sud de Dunăre?
România s-a calificat pentru EURO 2016, ceea ce este foarte bine pentru fotbalul de aici. Vă felicit pentru această performantă! În plus, sunt la curent cu proiectul pe care Gheorghe Hagi l-a pus la punct, dezvoltând propria sa academie. Este impresionant, nu există astfel de lucruri în Bulgaria, dintre puţinele academii pe care le avem niciuna nu este conectată cu un fost jucător de înalt nivel.

► Au existat idei că România şi Bulgaria ar putea organiza împreună un Campionat European...
A fost o idee vehiculată inclusiv de actualul preşedinte al Federaţiei Bulgare, fostul portar şi coleg de generaţie Borislav Mihailov. Este foarte dificil, nu avem stadioane corespunzătoare, infrastructura suferă. Poate peste 20 de ani, dacă şi guvernanţii îşi vor dori asta...

► Cum erau meciurile dintre România şi Bulgaria pe vremea când eraţi jucător?
Au fost meciuri mereu dificile, pentru că ambele ţări au beneficiat de generaţii de excepţie. Nu a fost o întâmplare că ne-am calificat împreună şi în 1994, şi în 1996, şi în 1998. Primul meu meci cu România a fost în 1989, la Bucureşti, când aţi câştigat cu 1-0 printr-un gol al lui Gică Popescu. La EURO 1996 m-am accidentat în partida directă, am fost înlocuit după jumătate de oră şi pentru mine competiţia s-a încheiat acolo - nu am mai putut evolua în ultimul meci cu Franţa.

► Au existat suspiciuni ca meciul decisiv din noiembrie 1991, terminat 1-1, când România avea nevoie de victorie pentru a se califica la EURO 1992, a încercat a fi aranjat...
Nu este bine să ne întoarcem în timp, nu există probe pentru astfel de speculaţii. Am fi putut să facem ceva bazându-ne pe prietenia între noi, dar nu am făcut-o.

► Cum se vede activitatea la copii şi juniori din ţările noastre?
Fotbalul juvenil din România şi Bulgaria suferă! Ar trebui să se înceapă activitatea cât mai devreme cu copiii. Mai mult, în Bulgaria se antrenează doar o oră pe zi, ceea ce e foarte puţin! Nivelul de joc se îmbunătăţeşte astfel mult prea lent. Când vedem echipele noastre U17 sau U19 jucând cu străini ne dăm seama de diferenţele în pregătire.

► Este o problemă de organizare?
Da, fiecare club din Bulgaria activează după propriul program. Se schimbă antrenorul sau preşedintele la prima echipa, este afectată şi activitatea la alte nivele. Echipele de juniori ar trebui să aibă propria agendă de activităţi, independentă de echipa de seniori. Ca să creşti un jucător trebuie 10 ani de muncă, iar aceste schimbări necontrolate influenţează negativ.

► Aşadar, cheia e la organizare?
La organizare, dar şi la mentalitate! Antrenorii ar trebui să lucreze la mentalitate, să fi fost la rândul lor mari juctori pentru a impune respect. Ori, asta nu se întâmplă! Din marile nume nu vrea nimeni sa lucreze cu tinerii.

► Dintre foştii mari jucători bulgari, cine mai este implicat acum în fotbal?
Borislav Mihailov este preşedintele federatiei. Yordan Lerchkov este vicepreşedinte. Nasko Sirakov face parte din comitetul executiv, iar Trifon Ivanon este responsabil pentru activitatea federaţiei la nivel local, la Veliko Târnovo. Este bine, dar nimeni nu se implică în antrenorat!

► De ce a fost posibil şi în România şi în Bulgaria acum 30 de ani şi nu mai este posibil acum?
Pregatirea centralizată nu mai este posibilă ca acum 30 de ani, când jucam noi. Cum spuneam, trăim vremuri mai bune, dar nu găsim soluţii în condiţiile de faţă. Mai rău, în afară de problemele pe care le-am amintit deja, părinţii îi influenţează pe copii într-un mod negativ, ar trebui să îi lase în pace la antrenament, în grija antrenorului.

► Dintre foştii jucători români, cu cine aţi mai luat contact în ultima perioadă?
Îl pot menţiona doar pe Ionuţ Lupescu, cu care m-am intersectat datorită unor activităţi la nivel UEFA.

► Urmează preliminariile pentru Mondialul din 2018...
Da, Bulgaria va juca cu Olanda, Franţa, Suedia, Belarus şi Luxemburg. Este o grupă infernală!

► Vă aduce aminte această grupă de ceva anume?
De preliminariile pentru SUA 1994, când am întâlnit Franţa şi Suedia şi am reuşit să ne calificăm. Însă situaţia este cu totul diferită acum.

► Mai exact?
Echipele sunt cu totul altfel. Atunci, chiar când aveam şi noi probleme, puteau apărea jucători care să decidă singuri meciurile. Acum ne bazăm mai mult pe echipa, nu e rău, dar au dispărut complet individualităţile, iar asta chiar e rău. Au dispărut jucătorii bulgari remarcabili, precum cei din anii '60-'70-'80-'90, de la Asparuhov la Berbatov.

► Ce speraţi în aceste condiţii?
Am dori să profităm de ocazie pentru a utiliza noi jucători, cărora să li se ofere posibilitatea să joace contra celor mai bune echipe. Vrem să câştigăm experienţă şi să reuşim mai mult. Dacă rămânem la obiectivul de a câştiga câteva jocuri şi a mai face 1-2 egaluri, nu putem vedea şi nici pune în valoare potenţialul actual.

► Apropo de individualităţi care să decidă un joc, sunteţi celebru pentru golul decisiv marcat la Paris, pe "Parc des Princes", în ultima secundă de joc, care v-a adus calificarea pentru SUA 1994...
A fost o seară cu adevărat remarcabilă. Am mers la Paris fără emoţii, presiunea nu era asupra noastră. Francezii au condus cu 1-0, dar după ce am egalat i-am simţit în teren că le era frică. Aceasta a fost puterea echipei noastre - dacă un jucător nu are o zi bună, vine altul şi decide jocul.

► Nu aţi mai marcat apoi în SUA, unde Bulgaria a fost semifinalistă...
Am lovit bara cu Mexicul, am dat o pasă decisivă lui Stoicikov cu Argentina şi am obţinut penalty-ul din semifinala cu Italia. Am marcat totuşi după 4 ani la CM din Franţa, contra Spaniei, un gol care nu a prea contat, pentru că am pierdut cu 6-1 şi am fost eliminaţi.

► Cum aţi fost primit în Franţa, la Mondialul din 1998, după ce îi eliminaserăţi pe "cocoşi" la ediţia precedentă?
Este remarcabil că în cele 3 jocuri susţinute în Franţa, dintre care cel cu Nigeria chiar pe "Parc des Princes", nu am fost fluierat. În ţările civilizate publicul ştie să aprecieze un sportiv, chiar dacă acesta i-a învins. Să ne aducem aminte şi de ultimul "El Clasico", atunci când Iniesta a fost aplaudat pe "Santiago Bernabéu". Asta înseamnă să îţi respecţi adversarul, şi avem de învăţat din astfel de exemple!