Mica-i mare, mare-i mică

    De zile pline, astea mai proaspete, avurăm parte - ca să apelăm la graiul oltenesc, că și fotbaliștii Craiovei le agitară. Corect, vorba vine "fotbaliștii Craiovei", aceștia par acum mai degrabă venetici ai nimănui, așa cum se arată ei, cu prea puține urme de praz prin vene și fără investitorul penal apărut în urma acțiunii (complexe) de îndepărtare a lui Mititelu & implicare de primăreasă (focoasă, muică!). Țipă ei că fură furați, dar cum-necum făcură să mai bată și Voluntarii pe cineva, să mai marcheze și Pancu. Surpriza etapei nu este, totuși, așa mare, intrarea în vrie apărând inevitabilă - cum am scris și noi, aici - din clipa în care s-a anunțat public treaba cu implicarea de nou și prea puțin știut patron în dosarele întocmite de procurorii de sub comanda unei foste baschetbaliste.

    Dar să lăsăm oltenimea în durerea sa fotbalistică și să schimbăm macazul sentimentelor microbistice, o dată cu cel al sportului, că e unul care ne-a umplut de încântare perioada abia traversată. Asta e adevărata, uimitoarea faptă a începului de decembrie: victoria naționalei feminine asupra campioanei mondiale a handbalului, venită după jocuri și rezultate rușinoase, ce justificau aparent strigătele fostului selecționer Tadici de "afară, afară cu suedezul din țară". Ce-a făcut și a dres nea Tomas acesta, cum a putut resuscita suferinda trupă e rostul profund inițiaților în cele tehnico-tactice ale jocului cu mingea mică să explice. Ca simpli trăitori pe margine de terenuri, deslușim aproape incredibilul succes contra braziliencelor ca pe un fel de cântec de lebădă al generației care a făcut un șef de stat să se deplaseze exlusiv pentru o finală mondială, pierdută dar jucată acum zece ani (spre deosebire de ceea ce a urmat - un loc onorabil lângă podium, după care însă pozițiile 8, 13, 10 la edițiile C.M.).

    Aurelia Brădeanu, Valentina Ardean, Paula Ungureanu au fost și atunci, sunt și acum, piese importante în Echipă, chiar dacă în 2005 ultima avea "fața" luată în poartă de Luminița Huțupan. O altă sportivă trecută de 30 de ani, Ada Nechita, a pus umărul la o victorie răsunătoare. Paula a apărat fantastic, inclusiv în situații de unu la unu, la lovituri de la 7 metri. Apărarea a funcționat ca la carte, stopând zelul jucătoarei omonime compatriotului ei titular la Astra, aflat pe lista Stelei. Dar peste toate, chiar mai eficientă , mai eficace decât vedeta Neagu, de care depindea de regulă tot jocul, s-a înălțat fosta domnișoară Stoica, doamna Brădeanu, zisă Mica, deși măsoară 1,79. La mai bine de 36 de ani, Mica a arătat o prospețime uluitoare, făcând de toate în ceea ce putem numi , fără frică de exagerare,a fi fost meciul vieții sale. Mulțumim, mare Mica, bravo celorlalte "băbuțe", sărutăm mânușițele fetelor!

    Revenind însă la oile noastre, la ale fotbalului, sesizăm lesne că Marea-i încă destul de mică pentru revelația sezonului, echipa de lângă Neagră neavând suficient suflu pentru a nu ceda Stelei. Nici Brad Pitt-ul autohton n-a prea suflat cum se cuvenea, chiar în faze de henț vizibil de la Hollywood, nici Tănase nu a fost, brusc, valid, așa că golul lui Hamroun din minutul 3 confirmă că Viitorul mai trebuie să crească până la mare…performanță.

    Mic, micuț de tot, mult sub cel precedent, va fi și bugetul sportului pe anul ce urmează. Proaspăta ministreasă zice că se vor descurca, cumva-cumva, olimpicii noștri, că se vor găsi resurse pentru răsplătirea eventualilor performeri de la Rio de Janeiro. Alo, doamna Lipă, dar cu restul lumii, cu baza marii performanțe (care bază e tot mai mică), cum rămâne?