Gata, "a plecat vacanţa/ cu trenul în Franţa", s-a dus vremea caltaboşului şi de sorcova/vesela, şi iată-ne în an de vârf pentru sport. Chiar spre pomenita Franţa se îndreaptă gândurile majorităţii microbistice, dar acest 2016 este şi anul unor alte Jocuri Olimpice pe continentul sud-american, de cele din Mexic 1968 legându-ne mai cu seamă amintirile isprăvilor de răsunet ale legendarilor Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Ionel Drâmbă, Ivan Patzaichin + Serghei Covaliov.
Vom fi şi acolo, şi dincolo (la Rio de Janeiro). Deci, din nou acasă la "musii", unde însă de data asta se joacă Europeanul în format sporit - 24 de echipe, cu 8 mai mult ca în anul superbului gol dat Columbiei de Adrian Ilie şi al ulterioarei vopsirii în galben a podoabei capilare a "tricolorilor" (ha!). Nici fotbalul în general nu mai e ce a fost în 1996, dar -să fim sinceri - nici România nu mai are acum un aşa grup de vedete incontestabile ca atunci. Doar selecţionerul nostru e acelaşi,
un pic mai albit şi trecut, între timp, prin altfel de bătălii (politice, de business).
Gheneralul Iordănescu face astfel legătura, plus garnitura, între ce am fost şi ce am ajuns. Chiar aşa, ce am ajuns? - aceasta e întrebarea, la care avem fiecare răspunsuri mai mult sau mai puţin ferme, trebuind însă să îl aşteptăm pe cel de la faţa locului, din 10 de iunie încolo dacă nu cumva credem în minuni. Fiindcă până la urmă ne-om fi calificat noi, adică ei - Raţ & comp, cu ceva atuuri remarcabile prin prisma statisticii, dar nu putem uita de prea multele emoţii trăite într-o grupă lesnicioasă şi mai ales de maniera de joc care numai din ţara lui Dobrin sau Hagi nu a părut a fi provenit.
Nu-i cazul, credem mulţi, să ne facem iluzii de o prea lungă prezenţă, spre 10 iulie, când se joacă pentru trofeu. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să înlocuim realismul cu scepticismul, măcar fiindcă am învăţat de multişor că mingea e rotundă, dacă nu totul măcar destule fiind posibile în fotbalul actual. Aşadar... dă-i, Doamne!
Pentru Brazilia, anticipările par şi mai puţin în culori vesele. S-a dus de-a binelea vremea participărilor “en fanfare", cantitativ şi calitativ! O treime, acolo, de calificări de vor fi pentru Rio faţă de numărul reprezentanţilor României la precedentele trei ediţii. Iar speranţe îndreptăţite la urcări pe podium există şi mai puţine decât bilanţul de la Londra, unde s-au câştigat (doar) 9 medalii, (numai) două fiind de aur. Uşor-uşor, am început să acceptăm esenţa spiritului olimpic - important e să participi...
Suntem în anul dezvăluirii ample a adevărurilor din fotbalul şi sportul de la noi. Cât de dureroase vor fi ele?
George PLAURIAN