Despre
Campionatul lui Pește Prăjit discutăm, că n-o fi trecut
RoS la gastronomie, precum Dinescu, din mare poezie, via mică politichie. De combinația asta perfidă de ceva foarte indicat pentru organism cu toxinele arderilor, care e și fotbalul nostru la nivelul său de sus, că sub el e de-a dreptul abis, negură. De Liga care se reia azi și dă, ca mâine, în
out & off, englezită cum a devenit mai nou, deși e nu de acum în out - din interesul multora, prin dispariția unora care tăiau și spânzurau în fenomen, cu buzunare și conturi de acesta sau la adăpostul acestuia. Iar cea mai recentă amenințare de scoatere individuală, temporară dar consistentă, afară apare dinspre lumea interzisă celor ce își câștigă banul din fotbal, prohibiți să-l bage la pariuri.
Chiar, pe cine pariază antrenorul liderului, cum anticipează el că va arăta ordinea celor patru
europene (care ar fi cinci dacă nu ar fi să fie și cîștigătoarea Cupei dintre ele)? Asta e o întrebare nevinovată, la care Șumudică poate răspunde în mod normal, numai că acum nici de așa ceva, de natură inocentă, nu îi arde lui, cel târât în anchetă proaspăt pornită și pândit de suspendare. Iacătă alt subiect
fierbinte, aducător de audiență, deci mult mai preocupant decât reluarea campionatului, ce chiar pare al lui
Pește Prăjit de vreme ce nu găsim măcar un titlu care să trâmbițeze evenimentul prin mass-media, câtă a mai rămas de (
oarece)
specialitate în biata de ea, măcar în dimineața devreme a primului meci oficial 2016.
Dar momentul de reîntâlnire cu ce a mai rămas din mult cutremuratul nostru sistem competițional nu-i una oarecare, că Pandurii e trupa care s-a arătat în stare să încurce socotelile, dacă nu să le dea peste cap, în timp ce ASA vine cel puțin cu ultima lovitură de imagine forțată de supervedeta de 37 de ani, ce visează să fie mai mult decât egalul lui Hagi la goluri date pentru națională - ceea ce presupune să ajungă în Franța via Târgu-Mureș. Deci, grație campionatului acesta prea hulit, fără de care însă nici Mutu nu va rămâne, curând, decât un morman de tumultuoase amintiri.
Chestia e că ambele echipe din deschiderea
balului anului sunt străbătute de aceiași fiori veniți din zone extrafotbalistice, care toarnă plumb în ghetele celor ce ar trebui să fie apăsați doar de gândul reușitei din iarbă, pentru a putea exclama apoi "ura și... la casierie". Câți sunt însă scutiți de asemenea griji? Poate numai steliștii și fotbaliștii Viitorului, prin această prismă cel puțin ei părând ăi mai destinați să țină afișul sezonului. Dacă nu cumva politica salariiilor de criză va izbuti să triumfe miraculos prin Dinamo, fiindcă Astra nu poate intra în discuție când amărâta de ea nici măcar de rația îndelung cumpănită de "Ștefan cel Mare" nu are cea mai mică siguranță, patronul de după gratii reluând deunăzi refrenul cu refuzul de a mai auzi de fotbal.
Cum-necum, ne reîntoarcem la ce a mai rămas din pâinea microbistului cea de toate zilele - că asta avem, cu asta defilăm, pân’ va da soarele-n clocot și vom vedea cu stăm cu... franceza fotbalului. Deși, cam știm de pe acum, plini de energie și avânt, generate de șirul de victorii ale aleșilor-culeșilor lui Tata Puiuțu cu multe iconițe, în Turcia. Ce zâmbiți ironic, nu a bătut tot selecționata strânsă pentru Bosfor, Dardanele și alte cele - dar absolut tot, bre?!
George PLAURIAN