Lecția de ghanezo-ivoriană

    Cum se joacă e una și ce se consemnează - alta. Iar măcar din punctul ăsta, al doilea de vedere, campionatul merită, totuși, urmărit și ceva-ceva investit pe seama lui la pariuri (de către cei ce nu au prohibiție prin meserie, of course).

    Reluarea de facto a stat sub semnul surprizei din orășelul cu  nume de poet, al egalării smulse doar pe finalul meciului de acasă de către lider, dar și al debutului cu succes al cuplului Dragomir-Ganea pe Bega. Pentru ca în a doua lungime din primăvara în lună de iarnă să asistăm cum Viitorul ia de afară ce a dat dat pe terenul său academic, Iașul o comite... viceversa, între oltenii să fie pace, norocul și priceperea se mai alăture odată pentru Șumudică înainte de judecata-i federală, vicecampioana și-a prelungit chinul între off și out (în ciuda ultimei năzbâtii a unicului Endoiescu, de a-și arăta prețuirea față de arbitri prin vârârea între ei la poza de dinaintea jocului). Însă etapa cu număr de sfert de veac părea sortită să treacă în memoria imediată legată de nume dinamovist, trupa încropită sub semn de criză de Rednic readucându-și fanii în extazul visului cel mare, după ce a făcut instrucție și scor într-o partidă marcată de controversata atitudine a Brad Pitt-ului autohton.

    Astea, toate, doar până la "ora închiderii, băieți", când s-au întâlnit echipele care au transferat într-o veselie, că una-i Ana-Mărie și unică se arată o anume durere-n pălărie (de conducător septuagenar, dar iarăși debutant). Da, ambele combatante au mutat într-o lună-două cât înainte vreme se întâmpla în nouă (stagiuni), fără a se putea face însă vreo comparație serioasă d.p.v. al cotelor celor achiziționați, pornind dacă vreți de la cv-urile celor de pe bancă, ca să nu mai vorbim de ale lui Marica, Tamaș & alte cele. Nu încăpea nici un fel de discuție - Steaua, sau, mă rog, FCSB avea de îndeplinit o simplă formalitate, mai ales că nea Gigi îi demonstrase lui nea Mitică generozitate, plus faptul că nu ține la supărare (doar nu ați uitat cum s-au putut porcăit cei doi, cândva?).

    Ce să vezi și să nu crezi, totuși, s-a întâmplat minunea!! Cu Bourceanu într-un picior, ghici ciupercă ce-i?, campioana en titre și en topul achizițiilor de marcă a pățit-o precum mărunta Chiajna, în ambele cazuri fiind vorba de același greu de suportat sindrom dinamovist, Chipciu & comp fiind siliți să evolueze, să-și dea cu stângul în dreptul în "Groapă". Numai atmosfera aceea încărcata de norii anti-stelismului adunați în amar de vreme ar putea explica apăsarea de pe umerii trupeților al căror patron a prins iar glas de Barcelona - altfel cum să taxezi bâjbâiala din jocul vedetelor în fața celebrilor Țâru sau Călințaru? Cât de voluntar s-a dovedit el, Reghe, în a nu-și scăpa o clipă elevii din ochi, cu riscul de a supăra rău selecționerul - dar la ce i-a folosit încrâncenarea când a reușit să piardă cu Voluntari?! Să primească el, antrenor fără asemuire cel puțin în opinia impresăriței number one, și o lecție de ...ghaneză (Ionel, Ionelule/ te-arăți antrenor, băiatule!), dar și una de ivoriană, când Kone al primarului Pandele nu-i măcar fotbalistul din Premier League și de 39 de meciuri în națională??

    Așa ceva... Mai rar așa ceva! Greu de digerat într-o tabără cu gând declarat de ChL. Dar pentru noi, mai mult sau mai puțin cârcotași, însă sigur microbiști, un prilej și un motiv de a rămâne, încă, cu ochii pe Liga 1.