Și totuși, Steaua și Dinamo au dat-o la pace. Bara-bara (iarăși!) de acum nu le ajută pe nici una dintre combatantele așa-zisului derby etern, rămas fără "e"-ul adjectivului, fiind deci mai degrabă doar un meci tern, dacă nu departe de așteptări, măcar sub ele.
Campioana a fost mai aproape de izbândă, așa cum și Chipciu Alexandru (nu mai vrea să i se prescurteze prenumele - o fi de rușine, mai știi?) s-a arătat mai prin preajma veleităților personale și pretențiilor onor Tata Puiu, două faze ale sale fiind judecate cel puțin discutabil de Tudor & comp. Cu astea două, Steaua se putea desprinde într-o primă repriză în care Dinamo a avut un vârf-surpriză - element tactic ce a trădat temerea lui Rednic, mersul la ciupeală -, părând adesea ca un biet sparring partner pentru vreun Bute, care ne promite un aprilie al revenirii în prim-plan. După pauză însă, treburile au stat altfel, presiunea a rămas la aceeași poartă a terenului, Gnohéré a făcut 1-1, Rotariu a avut răsturnarea rezultatului în vârf de gheată, dar finalul a fost dezamăgitor pentru fanii "câinilor", prin trageri de timp ce au dezvăluit limitele potențialului (aspirațiiilor?) dinamoviste.
Un (alt) egal inutil, pe fond, celor două bucureștene, dintre care una e trimisă la plimbare din socotelile pentru ChL, rămânând de discutat dacă mai prinde și ultimul loc pe podium. Cealaltă se trezește intrată din nou în gura patronului cel vestit pentru zicerile lui mai schimbătoare de la zi la zi decât vremea teribil de capricioasă: gata, a fost de ajuns un pas greșit al celui mai prolific stelist din stagiune ca ochișorii să nu-i mai joace în cap lui Jiji după ritmul amețitor al purcoaielor de milioane din posibilă vânzare - a și intrat Stanciu pe lista indezirabililor!
Câștigător după derbyul tern există, totuși, și se știe cine e. Astra și-a făcut planul la malul mării, unde... briza benefică i-a venit și dinspre fluier, astfel încât, adăugând cadoul indirect căpătat de pe Arena Națională, are iarăși avans direct de trei puncte. Ei, acum să-l vedem pe Șumudică de va fi el Jumulică al acestui campionat. De auzit pe el, ne-am săturat, îl recunoaștem saltimbac de frunte al circului lingvistic (să te ții lupte-n etichetări, că a revenit pe front și Meme-ul!) - așteptarea se referă strict la antrenorul care este și care, dacă echipa cu patron la răcoare chiar va jumuli titlul, va face istorie de comparat cu cea reușită de Dan Petrescu la Urzicenii cei repede dispăruți.
George PLAURIAN