Criminali în libertate

    Sunt 30 de ani de la câștigarea Singurului mare trofeu al fotbalului nostru, dar cui să-i mai ardă de amplă sărbătoare? Timpul pare că a stat în loc. Week-end fără meciuri, nimănui nu-i mai pasă de ele. Niște copii de mingi au uitat de visurile ascunse acum sub lacrimile durerii și neputinței - e poate imaginea cea mai cutremurătoare, sugestivă cumplit la tot ce s-a întâmplat în absurda fază de joc fără nicio legătură cu jocul. Spectacol, patimă, bani, ce mai contează toate când din senin se abate, drept în iarbă, Doamna cu coasa?

    Patrick Ekeng împlinise de curând 26 de primăveri, doar douăzezișișase. Nu era vreo mare vedetă, mărturisind că adevărata performanță de prin trecerile din Camerunul său prin Franța, Elveția, Franța era închegarea unei simple familii fericite. Mai nou angajat sub contract în România, ne făcuse să mai credem o dată în ochiul lui Rednic printr-o execuție superbă în semifinala de Cupă: "Ekeng reușeste un gol fenomenal cu un șut de la 25 de metri! Cojocaru, fără reacție în fața acestei execuții senzaționale!" (Sport.ro). Patronul echipei eliminate și prin această lovitură fenomenală recunoaște că nu-l știa nici așa (într-o recentă intervenție, altfel mai plină de discernământ, de omenie decât multe din prea multele-i ieșiri pe post).

    Numele mijlocașului de la Dinamo face abia acum înconjurul lumii pe care a îndoliat-o prin părăsirea ei în cel mai bizar mod, când îşi făcea munca aceasta care presupune, chiar înainte de aptitudine, sănătate. Pentru el, Viitorul nu mai există  după o trudă de numai câteva zeci de minute contra echipei care,  stranie coincidenţă!, chiar aşa se numeşte.

    Putea să cadă aşa, din senin, oriunde - pe stradă, în parcul unde şi-ar fi plimbat copila - dacă astfel i-a fost sortit, dacă organismul său ascundea o anume hibă. Cum i s-a întâmplat însă la locul de muncă, unul guvernat de numeroase reguli făcute tocmai pentru a fi preîntâmpinate asemenea fapte, trecerea în nefiinţă a tânărului sportiv de performanţă cutremură generând nenumărate întrebări.

Cele mai aprinse dezbateri sunt în jurul modului în care s-a intervenit în momentele în care salvarea unei vieţi se măsoară nu în cele patru minute socotite decisive în caz de stop cardiac, ci în secunde. De ce nu era Salvarea, una dintre cele trei despre care vorbesc organizatorii, pe pistă? Avea ea dotarea tehnică completă, absolut necesară? Îşi făceau cadrele medicale munca de supraveghere permanentă a muncii celor din teren sau, cum susţin martori oculari, aveau alte preocupări omeneşti?  A fost depăşit de situaţie doctorul dinamovist cu decenii de meserie şi specialitate? Cum îşi explică arbitrul, medic de profesie!!!, decizia de a refuza implorările jucătorilor ambelor echipe de a opri un meci de care nu le mai ardea după blestematul minut 70? Apropo, ciudată lipsă de reflex de a interveni cumva, în fatidicele momente, la unul ce a depus jurământul lui Hippocrate...

Dar tragicul episod (re)pune în discuţie mult mai mult de-atât. Petrecându-se într-o perioadă de cumplite dezvăluri despre racilele profunde din sistemul sanitar de la noi, el îndeamnă, obligă!, la o abordare fără menajamente. Dacă ancheta privind diluarea substanţelor dezinfectante este menită să demaşte monştrii care, în goana după bani cu orice preţ, au vândut inclusiv apă chioară pentru stârpirea bacteriilor ucigaşe, una pe fondul sistemului medicinei sportive trebuie să descopere nu doar persoane vinovate, cât mai ales "portiţele" prin care se pot strecura abaterile de la reguli. În ambele cazuri se poate vorbi de aspecte generatoare, mai devreme sau mai târziu, de adevărate crime! În cel din jurul morţii lui Ekeng se aud acum destule voci care dezvăluie modul incorect în care se desfăşoară controalele  medicale ale performerilor, cum se dau avizele de efort, câte cluburi divizionare nu au medici etc. Destui dintre noi le-au mai ascultat în multe alte ocazii, însă furtunile declanşate au rămas, de fiece dată, unele "într-un pahar cu apă".

    Gata cu lamentările! Destul cu mereu repetatele promisiuni de genul celei recente a şefului federal (cum că observatorii meciurilor vor fi mult mai vigilenţi - însă nu aveau aceştia şi până acum aveau sarcini precis stipulate în regulamente ?)!! E vremea de tăiat până la os în acest organism bolnav al fotbalului românesc, de demascare a celor care, diluând sau încălcând jurăminte şi meniri, contribuie la săvârşirea de crime!!!