Pomana îngraşă... speranţa

    Nimic nu pare să mai ţină cu fotbalul! De parcă nu era de ajuns teribila teamă de atentate într-o Franţă de curând greu încercată şi însângerată, s-au mai năpustit şi stihia apelor nebune - după focul din întunericul minţilor - peste ţara care ar trebui să fie în straie de sărbătoare, ca la orice spectacole de gală. Numai în pielea organizatorilor acestui turneu final să nu fii...

    În ce ne priveşte, ca participanţi la cea ce nu mai poate fi  festinul sperat la startul calificărilor, că multe rele s-au petrecut de la acel moment!, naţionala ne-a surprins - în fine - exact când s-a tras linie peste perioda jocurilor pregătitoare. Victoria la scor e surpriza, neobişnuită ani buni (ehei, vreo opt-nouă) într-un palmares în care nici măcar cu Feroe, acasă la noi, nu au izbutit "tricolorii" mai mult de 1-0. Sigur, Georgia nu-i o echipă mai aureolată decât cea a arhipelagului din nordul Atlanticului. Corect, la scorul-record din noul mandat al lui Iordănescu, dar şi din cel al nu mai ştim câtelea sub comanda lui Piţurcă, au contribuit substanţial băieţii cu nume terminate în dze sau şvili, cu gafe de... prieteni de fotbalişti.

    De ce nu am privi, însă, jumătatea plină a paharului? Zarurile sunt, oricum, aruncate, asta trupă avem, cu asta defilăm, regretele pentru o absenţă sau alta nemaiavând rost. În fond, apropo de cadourile primite de la adversari în acest 5-1, se spune prin popor că pomana îngraşă. Măcar speranţa să ne-o îndestuleze, de ce nu?!

    Să nădăjduim, aşadar, că naţionala va termina teafără, la propriu şi la figurat, meciul din 10 şi ce va mai urma. Iar Franţa să treacă cu mândria-i definitorie peste una din cele mai anevoioase încercări ce i-a fost dată!