În țara care arde acum, luptând pe suprafețe întinse și cu puhoaiele, ba chiar cu tornadele obișnuite înainte pe alte continente, fotbalul continuă să trăiască periculos, între contraperformanță și Justiție. Nu-i zi în care fenomenul să nu dea în clocot, să nu-și pună pe jar microbiștii!
Încă un club de mare tradiție a murit. Falimentul Petrolului vine după o perioadă de trăire între extaz și agonie: suporterii săi reușiseră să alunge Astra din Ploiești, echipa să câștige Cupa României, să joacă pe o mândrețe de stadion, dar și să intre într-un labirint al penalilor - de la primarul de oraș, la Bușcă sau Capră.
Burleanu e adâncit în analizarea cauzelor eliminării rapide a naționalei de la Euro, arătându-se nepăsător și rece față de mulțimea celor care-i cer demisia - de onoare, în fapt de dezonorare prin deciziile luate în (ne)pregătirea selecționatei calificate târâș-grăpiș dintr-o facilă grupă preliminară. Dar ce vină să își asume echipa sa de diletanți în fotbal din moment ce a făcut-o pentru tot - cu demnitate chiar de General - specialistul incontestabil, actualmente depășit sau nu?!
Alegerea succesorului lui Iordănescu e altă chestiune arzătoare la ordinea zilei. Pe asfaltul care frige teribil se scriu numele lui Olăroiu, Bölöni, Petrescu, Rednic. Jiji îl adaugă pe al angajatului său, alții ar vrea antrenor străin. Până la urmă, totul se va reduce la preț, iar dacă e adevărat zvonul că Oli ar fi dispus pro bono naționala, atunci orice discuție devine superfluă (între altele, fie și pentru faptul că astfel ar rămâne mai mulți bani la buget pentru premieri de genul acelora recent "trase" de funcționărimea federală).
Alibec provoacă iarăși valuri: a îndrăznit să-și caute de sănătate la ultimul mohican din "vechea gardă" a lui Mircea Sandu, de care s-a făcut scăpată actuala conducere a FRF chiar înainte de marele examen din Franța. Curg pariurile pe tema posibilei închideri a porții lotului reprezentativ pentru atacantul încă al Astrei după ceea ce se socoate un act de sfidare, de parcă orice pacient nu ar avea dreptul elementar/fundamental să apeleze la orice clinică de specialitate dovedită (iar doctorul Popescu are așa ceva).
Colac peste pupăză, în cea mai arzătoare zi a mai căzut o bombă la temeliile vechi și greu încercate ale construcției fotbalului mioritic. Ultimul conducător care mai făcea legătura dintre apusa "Cooperativă" din comunism și noua realitate din L1 (vezi trecerea meteorică prin schema Voluntariului), însuși eternul Hopa Mitică, a primit a doua condamnare într-o lună. De astă dată, și mai mare, și cu executare. Imediat, D. Dragomir a fost primit la televiziunea la care (remarcam recent) apărea ciudat de des pentru a plânge pe umerii pensionarilor și tuturor năpăstuiților, prezentându-se aseară cu dezinvoltura celui care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit. "Neseriozitate, necinste, neadevăr" - toate acestea s-ar afla în hotărârea judecătorească de primă instanță, conform afirmațiilor proepinentului, autoconsiderat absolut nevinovat, victimă a sistemului ce ar vrea să-l "curețe" cu orice chip. Am aflat cu această ocazie că omul de fotbal pe care decembrie ’89 l-a prins în uniformă MAI deține înregistrări ale tuturor adunărilor generale de la LPF din ultimii 10 ani (?), apucături de vajnic milițian, ce ar demonstra, susține personajul, că-i curat ca lacrima în speța care i-a atras prospăta condamnare la 7 ani.
Poate va răsturna sentința la recurs, cine știe?, numai că mai are ’mnealui un dosar tot în legătură cu acordarea drepturilor tv, în care are de dat socoteală despre primirea unei sume-record pentru atârnarea de bannere ale unei firme în sala de organizări de evenimente pe care o deține direct sau pe numele fiului său (apropo, nu de mult s-a publicat în Monitorul Oficial că Dumitru Dragomir și-a cedat drepturile lui Bogdan Dragomir - întâmplător, firește, exact când se apropia pronunțarea în dosarele fostului șef de Ligă). Treaba asta, cu făcut publicitate, chiar de către câștigătoarea licitației pentru transmiterea meciurilor din L1, într-un stabiliment în care se adună lunar câteva sute, hai o mie-două, de persoane cu ochii după bunătăți culinare, bahice, artistice - nicidecum la reclame -, ea chiar merită să ne fie limpezită. Mai avem însă de așteptat, iar la ordinea zilei chestiunile arzătoare sunt, totuși, altele.
George PLAURIAN