Urcarea asta la cote competiţionale nemaiatinse de reprezentativa a trei milioane de galezi pentru care rugbyul e mult mai
ceva decât fotbalul mai toarnă ceva apă la rădăcina trufiei britanice, după ce trandafirul englezilor a fost ars de vulcanii islandezi. Iar pentru Europa tocmai zguduită de votul pro-Brexit, acest 3-1 spectaculos izbutit de Bale & com cu favorita Belgia vine ca o dovadă solidă că Platini nu s-a înşelat când a impus mărirea substanţială a numărului de participante la turneul final.
Pentru noi însă, respectul cuvenit învingătoarei dintr-un meci nebun (altă gâscă, mult mai săţioasă fotbalistic, în altă traistă decât adormirea din chinuită partidă de calificare a trupei lui Ronaldo) nu poate alunga un anume sentiment de frustrare. Le-am fost "tătici" celor din Wales de pe vremea lui Lupescu ăl bătrân, deci mult înainte ca Ionuţ, fiul lui Culai, să facă parte din generaţia ce avea să fie supranumită "de aur" tocmai fiindcă prin victoria din noiembrie 1993, 2-1 la Cardiff, făcea pasul decisiv spre Mondialul de vârf al fotbalului românesc. În urmă cu 23 de ani, a fost şi norocul de partea noastră, când Bodin a cutremurat bara din penalty. Acum, Fortuna a zâmbit larg galezilor, Hazard şi ai săi întrecându-se în ratări.
Se spune că norocul îşi taie partea sa, nu neapărat a leului, (şi) în arene, dar se mai zice că el "ţine" de regulă cu cei mai buni. Cum am fost noi cândva, cum se arată azi neaşteptata semifinalistă din acest defel de graţie an, în care ne-am întors forţat la oile noastre, din iarba mioritică arsă de soare, de
canicula declanşată de insolvenţe, falimente, justiţie.
Oricât ne-am desfăta privind la tv ce a mai rămas din Europeanul 2016, de gustul teribil de amar lăsat de eşecul naţionalei, dat de starea de pacient în moarte clinică ce ameninţă L1 şi tot ce-a mai rămas din fotbalul nostru – de aşa ceva nu scăpăm. Din amintiri, oricât de frumoase, nu se poate trăi, iar orice comparaţie între evoluţiile în timp ale ehipelor din, să zicem, Ţara Galilor şi România ne este, clar, nefavorabilă!
George PLAURIAN