Război în folosul cui?

    În lumea asta plină de războaie, cu unul planetar tot mai amenințător, asta ne mai lipsea - să explodeze mămăliga în casa fotbalului! Casă în sens figurat, of course, aceea existentă la propriu fiind sub semn de bunăstare și pace între ocupanții vremelnici, după alungarea celui care, totuși, a ridicat-o, operațiune încheiată cu deplin succes prin curățenia de orice urmă de foști colaboratori ai "Nașului". Care Mircea Sandu tocmai a pornit la luptă, acuzându-și succesorul nu doar de diletantism în domeniu, dar și de interese oculte în manevrarea banilor din drepturile TV - "Acești bani, 28 de milioane de euro, nu mai trebuie să vină la fotbal. Aceasta este mișcarea celor de la FRF, sută la sută. Se încearcă să se pună mâna pe banii Ligii și pe toți banii fotbalului românesc".

    Una e însă ce spune cineva de domeniul trecutului, și cu totul altceva înseamnă afirmațiile proaspete ale șefilor de la Ligă. Președintele Iorgulescu și secretarul general Ștefan au dat-o-n fapt, au pornit război pe față cu Burleanu & comp! Pretextul declanșării ostilităților deschise îl constituie falimentul Giuleștinei, dar totul e cu bătaie mult mai lungă, invocându-se plângeri la FIFA (de ce nu și la ONU?), ba  chiar posibila eliminare a echipelor românești din cupele europene!?!

    Ce-i drept, situația în care a ajuns, a fost făcut (sau lăsat?) să ajungă, clubul care se simțea" peste tot acasă" reprezintă bomboana pe coliva fotbalului mioritic și chiar mai mult de atât, necesitându-se intervenția sociologilor, psihologilor, doctorilor în drept și de inimi frânte, dacă nu și a vânătorilor de tornade pentru deplina elucidare a cataclismului de lângă Podul Grant. Copos i-a împlinit Rapidului visul european și tot el i-a prevestit sfârșitul. Ce a urmat a adus cu sfada precupețelor pe tarabe pline doar de gogoși otrăvite, culmea stupizeniei în lungul proces de falimentare / dezintegrare oferind-o greșirea adresei tribunalului competent să  dea soluția justă în bizara îmbârligătură juridică. Iar subita reapariți în postură de… Noe a președintelui bazat pe prietenia cu Luceștii, explicată de unii care au lucrat cu el prin mânării financiare (una sută mii euro care ar fi fost împrumutată în precedentul mandat giuleștean al conducătorului acuzat de așa ceva, cu sume mult mai consistente, și de patronul Astrei), reprezintă doar o altă piatră de moară, de... Morar(u), ce atârnă la  cântar.

    Cazul Rapidului e numai pretextul războiului pornit pe față între mai marii fotbalului. Cauzele reale sunt mult mai profunde, iar întrebarea de căpătâi se rezumă într-o întrebare: în folosul cui se duce acest răzbel? Că victima lui, e clar, nu poate fi decât bietul fotbal românesc!