Privești, citești și te crucești:
⚽️ Etapa inaugurală de L1 a strâns, cu chiu-cu vai, ceva mai mult de 14.000 de spectatori - cam
pe acolo, în aceeași fază de anul trecut, se strângeau timișoreni în tribune (la un singur meci, of course)!? Și stați, că la presupusul derby din runda a doua, unul în care, ce-i drept, nimeni nu a jucat pe propriul teren, s-a stabilit un record nemaiîntâlnit, prin cei numai și numai 200 (două sute!) de martori oculari ai meciului dintre "bronz" și însăși campioana. Audiențele tv se găsesc și ele într-un picaj spectaculos, încât se pare că fotbalul nu mai interesează la români nici cât negrul de sub unghia vreunui manelist.
⚽️ Nivelul per ansamblu al competiției s-a arătat vai mama lui la debut de sezon, iar arbitrajul și-a dat în petec de la bun început, "victima" nr. 1 fiind echipa din Chiajna, proaspăt taxată a treia oară la rând (că a mai fost și finala Cupei Ligii) - a primit primul gol din ofsaid, după ce rămăsese cu om în minus, ambele întâmplări conducând la scorul etapei, reușit de echipa soțului de Primar general.
⚽️ Antrenorul de fapt, cu statut de multiplu suspendat, al Astrei s-a... dat la patronul propriu, pe motiv - întemeiat - de mers cu
low-cost în deplasare de Liga Campionilor, fie doar la rang redus, de fază preliminară. Cât timp să se fi scurs însă de când același Șumudică-
gură mică îl ridica în slăvi pe același Ioan Nicolae, aflat la pușcărie, cu afaceri ruinate și conturi blocate ? De unde, din ce să mai scoată bani președintele Buduru pentru transferuri valoroase sau deplasări cu ștaif când abia-abia de reușește să astâmpere foamea salariaților, că de salarii la zi nici pomeneală la complexele ridicate, totuși, prin Giurgiu și Ploiești?
⚽️ E de jale prin fotbal, dar acesta nu face altceva decât să reflecte - ca important fenomen social ce se definește - starea țării, ba chiar a omenirii ajunse la prea grea cumpănă. Și mai se joacă și la ore imposibile, când nu mai știu unde să ne pitim de razele ucigătoare, darămite să ne punem pe alergat și
croșetat cu mingea! E jar încins afară și prin interioare...
Și se mai găsește câte un
grataragiu să pună gaz peste foc, unul ca numitul D. Dragomir, care ne ia la povești că cum (exprimare licențioasă neîntâmplătoare) era pe vremea lui - care vreme nu a apus de mult, i-am fost toți contemporani și nu ni s-au încins creierii într-atât încât să ne lovească...
Roza, uitând că exact de atunci se trag toate. Abonat la apariții săptămânale pe un canal, nea Mitică se-ntrece în luat la refec racilele societății din postură de fost om politic, de afaceri, de fotbal, actualmente pensionar, după ce a avut grijă să-și treacă averea pe numele urmașului direct. Dar, de fapt, prezențele pe ecran îi oferă ocazia de a-și exprima în răstimp frustrările, autovictimizându-ze ca târât în diferite procese deși nici usturoi nu ar fi mâncat, nici gura nu i-ar miroasi. Bătându-se astfel pentru a fi perceput din acuzat acuzator, fostul conducător de club, ligă și întreg fotbalul românesc continuă să facă rău domeniului care l-a făcut om cu stare!
George PLAURIAN