Falimentele-se la ordinea zilei. Unele se mai amână - de pildă, Astra își prelungește agonia prin scoaterea la iarmaroc a vedetelor ce i-au mai rămas după vânzarea pieselor grele care au urcat-o mai sus decât o ținea cureaua (Fatai, Budescu, Găman) sau plecări/renunțări gen Mățel. Până când?, aceasta-i întrebarea care nu poate da pace microbistului.
Dar, cum o nenorocire nu vine singură, iată-ne ajunși la ceas de dezastru aproape pe linie în tot ce înseamnă fenomen sportiv, la nivel de vârf. N-a fost nevoie decât de trei zile de întreceri ale Jocurilor de la Rio pentru ca pământul să se zguduie pentru tricolori o dată cu spulberarea visurilor de medalii în disciplinele care, de bine-de rău, au scos delegația România la ediția precedentă. Tirul sau judo aduceau trofee la Londra când abia se pornise marea competiție. În Brazilia, aceeași primă parte a întrecerilor și aceleași sporturi ne-au umplut doar de dezamăgire și regrete, silindu-ne să ne mulțumim cu prima prezență a unor tenismani (Mergea-Tecău) în semifinale sau chiar cu surpriza unei calificări în finală la înot - performanță ratată de astă dată până și de campionul olimpic en titre al tragerii la țintă (deh, Alin Moldoveanu nu mai e cu foamea-n gât, ca-n Anglia...).
Colac peste pupăză, a venit peste norul de praf și pulbere din sporturi-fanion în programul olimpic o nouă contraperformanță a echipei ce o cuprinde pe jucătoarea socotită numărul 1 în lume. Trupa care promitea să se bată pentru aur a ajuns să aibă numai șanse infime de a trece, măcar!, de grupe, după ce s-a arătat de-a dreptul penibilă în meciul cu naționala gazdelor, primind de două ori mai multe goluri decât s-a chinuit să înscrie în poarta unei reprezentative cu unele titulare care au mâncat o pâine bună în... România.
Dezastrul ce se conturează la Rio era însă anticipat, doar proporțiile sale rămânând de discutat. El s-a conturat, treptat sau sigur, în disputele menite să împlinească barem (plus baremul) clasica zicere ”important e să participi”, ratările în lanț fiind încununate de aceea a echipelor de gimnastică și completate de eliminările pe motive de doping - totale pentru ceea ce altădată însemna flotila de aur a lui Patzaichin, Rotman, Dîbă, Simionov și atâția alții, inclusiv nume de laureați ai unor competiții relative recente!!
Culmea este că tristul fenomen se produce la testul suprem al perioadei în care mișcarea olimpică a dispus de cel mai generos buget pentru pregătire. Banii nu aduc fericirea, dar iată că nici nu te scaldă în medalii. Mult mai de preț e, da, iubirea - sunt dăruirea, competența, inteligența cu care îți croiești drumul spre lauri. Și nu le prea mai avem sau nu le mai demonstrăm chiar la aceste Jocuri de la Rio!
Deie Domnul (că numai el poate să ne mai facă minuni) să se mai dreagă busuiocul, Olimpiada fiind lungă, însă nici o recoltă cât de cât onorabilă în Brazilia - iluzorie de acum - nu are cum să alunge realitatea falimentului actualului sistem care guvernează sportul la noi!
George PLAURIAN