Cupa României își păstrează statut și farmec de competiție în care se poate întâmpla orice, fiind singura în care un car mic sau chiar o căruță cu coviltir poate ajunge să răstoarne și o limuzină mare. Ceea ce s-a întâmplat în dispute pentru "optimi" din acest octombrie cu semne de iarnă f. curândă, pe lista calificatelor urcând Luceafărul Oradea, Brăila, Miovenii și mai ales Afumații, unde s-au
pârlit băieții echipei aflate lângă podiumul Ligii 1.
N-a lăsat loc de surpriză, nici măcar de replică, trupa lui Hagi, la Balotești (să ne trăiești, măi dragă Gică!). Steaua a scăpat cu bine din chinul gazonului din Suceava, unde altfel ni s-a arătat că fotbalul poate aduce încă sărbătoare, găsindu-se bani pentru nocturnă, nu și locuri suficiente pentru toși fanii entuziaști (între care și-a făcut apariția noua galerie bucureșteană, care se declară atașată de culori, care or mai fie ele, nu de conducători). Și campioana merge mai departe, fie doar așa, după o victorie la limită asupra unei echipe care numai de a visa la prima scenă nu are timp și resurse. Iar tocmai carul ăsta mic din Banat, care n-a putu să învingă unul mult mai mare și împopoțonat face să se discute iarăși despre competența organului federal.
Prima faptă care încalcă principii și reguli de la care nu se abat ceilalți europeni, membri ai comunității continentale sau în fază de Brexit, a fost comisă prin acceptarea situției bizare a înfruntării oficiale dintre două trupe ce au același patron - și nu e măcar vorba de vreun
satelit artificial răsărit printr-un fund de țară, ci de echipe cu identice nume, culori, pasiuni de câini (roșii). F.R.F. își recunoaște marea gafă , se angajează plenar și solemn să nu se mai repete, dar nâzbâtia cât o bătaie de joc pentru întreg fotbalul românesc nu mai poate fi ștearsă.
A doua caraghiosenie e generată de acceptarea unui nume, cel al echipei mici eliminate, la limită, cum subliniam, de însăși campioana țărișoarei. Și funcționarii de la Starea civilă au bătăi de cap când trebuie să elibereze certificate de naștere pentru copii botezați de părinți năstrușnici, care își numesc odraslele în cele mai ciudate feluri. Însă la Starea
civilă a fotbalului ce legi, care criterii or funcționa de s-a acceptat această denumire de Nouva Mama Mia Bechicherecu Mic? Uite, de pildă nevastă-mea a vrut să afle cu cine joacă echipa lui Budescu și Lung, că-i fana acestora, și m-a omorât tot întrebând și sunând toate prietenele-i, numeroase și gureșe, dacă nu-i vreo greșeală pe net, de se poate numi chiar așa - lung și caraghios - o echipă de fotbal, sau cum poate fi ea încurajată? Să scandezi "Hai Mama Mia" (unde să meargă draga de ea?) sau "Luptă tu, Bechicherecu Mic" ( biata limbă se-ncurcă-n gură, zău așa) ?!?
Nu, stimată consoartă, nu a greșit mass-media, o fi, pur și simplu, un original tânărul patron care vine din State să-și treacă în CV câteva minute jucate contra campioanei din România. Chestia e că aceia ce conduc fotbalul nostru se arată încă mai originali, ceea ce mai pe șleau înseamnă neaveniți, cum o demostrează lipsa de respect față de competiție (prin programarea meciului oficial Dinamo 1 - Dinamo 2), de fani - numai în dilema celor din localitatea cu nume și așa anevoie de scandat/ pronunțat să nu fii, când nu prea știi cu cine să susții că ții! O singură variantă onorabilă ar exista, totuși, pentru respectivii - "Hai ai noștri!", că tot suntem înainte de alegeri, în care se spune cum că "Pleacă ai noștri/ Vin ai noștri/ Noi rămânem tot ca proștii". C-așa-i în politică, c-așa a rămas și-n fotbal, chiar dacă Cassai nu mai populează Casa fotbalului.
George PLAURIAN