"Dragoste la zero grade" este un film de demult, comedie
ușoară, în ciuda numelor
grele de pe generic -
Coca Andronescu, Iurie Darie, Ovid Teodorescu, Mariella Petrescu, Dem Rădulescu, Cezar Grigoriu, Geo Saizescu,
H. Nicolaide, Papaiani (poate că, dintre toți, măcar frumoasa Mariella nu ne-a părăsit definitiv, cum a făcut cu țara, acum peste 40 de ani).
Fotbal la minus două grade - dacă nu mai jos pe scara Celsius - nu e un film, ci numai scenariul anacronic după care sunt silite să joace divizionarele dintr-o țară în care nu degeaba iarna e taxată drept babă, stare biologică incompatibilă cu angajarea în competiții sub cerul liber. Că acesta este cel mai prost
film desfășurat aievea nu poate contesta nimeni, cu excepția subînțeleasă a celor care îl pun în operă, nesimțitori la chinurile suplimentare create protagoniștilor, oricum urgisiți din cauze ce nu țin de climă. Ceea ce s-a demonstrat cu vârf și îndesat aseară: după Moș Nicolae și în așteptarea lui Crăciun, tânărul
Moș Răzvan a făcut darul cel mai nedorit Arenei Naționale.
Rebegiți și ei de frig, la capătul unei zile în care au avut de alergat după produsele tradiționale de pregătit pentru Sărbători, reporterii se contrazic, cu nuanțe în numărătoare: Gazeta scrie despre 541 de suporteri, ProSport susține că au fost la meciul Steaua-Timișoara 218 fani ai bucureștenilor. Preocupați cu alergatul din Obor lângă Parcul Bazilescu, în vecinătatea Agronomiei (târg
eco, parol!) sau în restul piețelor patriei și preferând postura comodă din fața televizorului, trebuie să luăm de bună oricare dintre socoteli - tot un drac e, cu 541 sau la mai puțin de jumătate prezență în tribunele celei mai mari arene din Românica. Aceeași întrebare revine obsedant: pentru cine se (mai) joacă acum? Doar ca forurile autohtone să aibă ce raporta, barem cantitativ, la cele internaționale, profunda lor legătură fiind exprimată și prin importul de șef peste arbitri, al cărui nume nici nu mai poate fi rostit de Miriuță din motive de provocare de greață? Imaginile dezolante - uneori de-a dreptul terifiante - ale terenurilor, goliciunea tribunelor, continuarea într-o veselie a șirului greșelilor din partea arbitrilor reprezintă tot ce aduce fotbalul nostru în condiții de criză teribilă și de afurisită Baba Iarnă. Cu așa calendar, nici că mai pot fi exprimate pretenții tehnico-tactice de la competitori!
George PLAURIAN