A lăcrimat el, colegii s-au întrecut să-și exprime regretul pentru plecarea lui dintre ei, dar retragerea arbitrului Balaj poate fi benefică. Și băimăreanului îi poate fi - a scăpat de înjurăturile de care nu are cum să fie scutit oricine se vâră în împărțirea dreptății pe gazon, are vreme pentru frumoasa-i familie și business, plus că a putut primi, în fine, niscaiva cadouri, fără a se mai feri de ochii presei sau suspiciunile tribunelor și vestiarelor. Însă abandonarea meseriei care
îi venea mănușă și i-a adus faimă internațională este de privit, înainte de toate, și ca o șansă pentru fotbalul românesc pe ansamblu.
Ajuns pe mâna unor simpli
chibiți la nivel federal, iar în cel al Ligii având în frunte un fost internațional mult prea ”prins” în afaceri de domeniul gastronomic, fotbalul de la noi se zbate într-un amatorism cras, pe fondul teribilei crize financiare, juridice, manageriale. Exemplul de profesionalism la nivel de club există, se numește Viitorul - unde pasiunea arzătoare a lui Hagi e dublată de competența directorului general Bivolaru (fost bun ministru de externe în FRF) -, dar e unic. Oricum, de vreme ce peștele de la cap se impute, acest profesionalism trebuie instaurat de îndată și în forul conducător. Iar Cristi Balaj poate fi omul nimerit, cel mai potrivit, pentru a concura cu cel parașutat din aeronava politicului în fruntea FRF!
A jucat fotbal. Are și experință de conducător în
fenomen, șapte ani la conducerea asociației maramureșene. S-a dovedit un bun manager al propriilor afaceri. Ca arbitru, a fost și lăudat (numărul 1 din țară nu o dată), și criticat, fără ca vreun cineva să-i poată pună la îndoială integritatea morală, comportamentală. Nu are, astfel, problemele care au
șifonat, cum-necum, imaginea unui Gică Popescu, cel văzut de întreaga ”generație de aur” - și nu numai - candidatul îndreptățit la preluarea frânelor federale.
De aceea, retragerea lui Balaj nu trebuie să stârnească numai regrete pentru plecarea unui arbitru de top, ea poate genera un surâs al speranței. Postul de șef peste foștii colegi de brigăzi cu fluiere și fanioane i s-ar cuveni fără întârziere, dar numai ca o etapă pregătitoare, de acomodare cu sistemul național, până la înscrierea în cursa electorală pentru revenirea în capul fotbalului românesc a profesioniștilor!
George PLAURIAN