E zăpadă cât cuprinde şi nu pleacă, iar se-ntinde. Ne omoară ceaţa, de nu mai putem, pe unele stadioane, decât ghici pe unde-i băşica şi-i imposibil de făcut diferenţa corectă între fault şi simulare, că de ofsaid sau nu ofsaid exclus să bagi mâna-n foc. Mai se pune şi de viscol, de parcă însăşi vremea ţine să dea peste scăfârlie isteţilor ce au gândit chestia cu play - offf şi ufff de aşa trăznaie, că 28 de etape erau bine-mersi de ajuns, ca să nu se mai bată şi cu anotimpurile oricum chinuitele competitoare...
Mai e până să cântăm iarăşi „dup-atâta frig şi ceaţă/iar se-arată soarele”, încă ne mai „îngheaţă nasul şi picioarele” (etcetera), mai ales de cutezăm să ne rătăcim prin tribune. Dar iacătă că ne trezim cu ghiocei în toată văicăreala, altfel atât de bine întemeiată! Ne silesc să nu mai contenim cu plânsul pe umărul amărâtei L1 şi de la aceasta-n jos nişte puşti. Tot dinspre Viitorul vine obligaţia asta de onoare, de parcă am avea contract cu Hagi să mai şi zâmbim. Nu avem, Doamne fereşte, însă nu avem cum să trecem peste calificarea echipei antrenate de unul Roşca, unde o fi jucat el, în optimile de finală ale UEFA Youth League. Vor strâmba unii din năsucuri că ce mare scofală-i să baţi nişte danezi, dar văzut-au ei cu ce goluri i-a măcelărit Casap pe nordici? Cât rafinament s-a strecurat din nou în execuţia lui Florinel Coman, la câteva zile după cea de senzaţie prin care a vârât mortul în casă lui Andone? Sau Ene, Măţan, alţii încă oare nu au „spus” nimic? Ba am zice, jurând la nevoie pe verde, că au spus şi aproape cert o vor mai face!
Se nimereşte ca tot în zilele astea cu atâtea bătăi de cap din cauze de meteo, plus niscaiva zguduieli dinspre adâncuri (başca circul din politichie), să mai zărim ghiocei. Că nu moare CFR, ba dimpotrivă - noul investitor vorbeşte de revenirea la zăpezile de altădată, acelea ale cucerii laurilor naţionali şi afirmării pe continent - nu reprezintă ceva îmbucurător doar pentru urbea lui Boc (Emil, nu Alexandru), poate fi un stimul şi pentru alţi potentaţi, acest ilustru necunoscut Băgăcean asigurându-i că fotbalul rămâne un domeniu în care încă merită făcute afaceri. Şi să reţinem promisiunea de a nu se băga peste echipa tehnică, rezumându-se doar la problemele financiare, nădăjduim că nu ne vom trezi peste noapte cu un alt atoateştiutor Jiji.
Iar dacă vorbim de vestitori de posibilă primăvară, să nu uităm că par a fi apărut ei şi prin Constanţa. După Timişoara sau Ploieşti, alt centru de tradiţie supus cutremurului din fotbalul nostru s-a aşternut la drumul revenirii prin solidaritatea celor ce-şi etalează pasiunea nu doar prin scandări, huiduieli ş.a.m.d. Suporter Spirit - ce nume sugestiv pentru noul club Farul! Unul la care au fost atraşi Marcel Lică sau Constantin Gache, nume de referinţă pentru jocul acesta de la malul Mării, dar şi marele campion al luptelor Ion Draica şi vicecampioana mondială la handbal Elena Frâncu, cea care a păstorit ani mulţi, buni performanţa dobrogeană.
Haideţi că nu-i dracu’ atât de negru, să mai zâmbim a încredere!
George PLAURIAN
George PLAURIAN