Da, chiar a fost interesantă antepenultima etapă din sezonul zis regulat, inclusiv prin reacțiile consemnate la cald. După victoriile din derbyuri, Stoica Mihai a prins iarăși chef de arțag, iar lui Șumudică Marius pare să-i fi venit un fel de minte de pe urmă.
Astfel, dintr-o postare a lui Meme rezultă că nu atât tresărirea de orgoliu a lui Pintilii, ultimul intrat în gura patronului FCSB, a contat în înfrângerea Craiovei, ci corectitudinea arbitrajului, pus în antiteză cu cel de la Cluj-Napoca, unde Bizonii ar fi jucat mai bine decât la Turnu Severin. Din cealaltă tabără victorioasă în meciurile protagonistelor, vocea antrenorului a susurat a mândrie ("Sunt mai bun ca Hagi" - fiindcă l-a bătut, nu?), teamă (de călătorie aero, către Belgia), mulțumire (echipei în general, lui Budescu în special), dar și a... pupat Piața Independenței: gata cu înțepăturile la adresa patronului, îl cheamă plin de politețe să vină alături de băieți. Păi nu era cumva mai bine, inclusiv pentru... portofelul său, să o dea la pace de la bun (de fapt – rău) început?! Doar nu e la primul contract cu Ioan Niculae, îi știe pe dinafară toate hachițele...
Ca desfășurare propriu-zisă, cea a meciului de revenire a lui Cosmin Contra în L1 s-a arătat printre cele mai interesante. Nu toate i-au fost... contra lui Guriță, precum greșeala de arbitraj care l-a văduvit de superioritate numerică încă din prima parte sau surpriza de la casa de bilete trăită de fanii veniți cam în ultima clipă. Botoșenenii înșiși i-au făcut fast noul debut, prin înseși vedetele Buș și Kuku, care s-au întrecut într-o veselie să rateze. Golul de efect al merituosului sezonului, Sergiu Hanca, aduce însă o liniște numai aparentă pentru Dinamo, calificarea în play-off depinzând nu numai de cele șase puncte pe care le mai joacă, ci și de rezultatele celorlalte aspirante.
Iar dacă e să încheiem cum am început, apropo de reacții și de aprecierea de etapă interesantă, e clar că nimeni, poate în afara lui Cornel Dinu, nu-l poate "bate" în declarații pe Ionuț Popa. Năstrușnicul antrenor nu numai că are puterea să recunoască neșansa adversarei, dar explică victoria asupra ieșenilor prin setea sa de revanșă - după pierderea "amicalului" de tenis cu piciorul, suferită de el și Neaga în fața lui Prunea & Onicaș -, care i-a creat o noapte albă, dar generatoare de inspirație. Dincolo de glume, să remarcăm că Timișoara merita o soartă mai bună decât ce îi este dat să trăiască prin nemaipomenita penalizare de 14 puncte.
George PLAURIAN