Ce-i drept nu-i strâmb, echipele cu sabia lui Out deasupra capetelor (căpeteniilor) sunt silite să mai facă și puțin fotbal, meciurile penultimei etape de dinainte de separarea-n sus și-n jos oferind suspans, ceva calitate chiar, readucând și lumea prin tribune. Plusul de spectacol, incontestabil, le-a dat apă la moară inițiatorilor actualei formule de disputare a campionatului, dar n-ar trebui să uite că doar cu o zi-două de tensiune benefică nu se face primăvară în fotbalul nostru, că până acum totul s-a petrecut sub semnul mediocrității crase, al dezinteresului și condițiilor improprii competiției și însăși existenței prea multor participante. Oare un campionat cu mai puține echipe, cu acelea care nu intră în joc de la minus nu știu cât, care au bugetele necesare, nu ar putea oferi mai multă atractivitate, chiar calitate, într-un calendar ce ține seama și de caracteristicile geografice, climaterice?
Trebuind să ne mulțumim cu ce ne e dat momentan, așteptăm cu interes finalul luptei pentru play-off. Oricare dintre cele cinci echipe o va pierde va avea motive să se plângă de soartă nedreaptă, fiecare trecând prin momente grele și ieșind din ele, ici-colo, uneori realmente remarcabil. Iar între cele două deja calificate, ex-Steaua continuă să plonjeze în zona bizarului.
Semieșecul de la Mediaș a venit după ce anunțatul mare mitig pro-Becali s-a dovedit, și el!, ditamai fâsul. Cam așa ceva, un fâs, a fost, iarăși!, jocul trupei nemilitare, de s-a dezlănțuit teribil patronul ei. Doamne, ce a putut să debiteze, o dată mai mult, nea Gigi! Dar numai până la un punct - până la cel limită, la care nu s-a sfiit să recurgă în absolut toate ocaziile precedente. De ce o dă el la întors acum, taman acum, când tocmai a recunoscut că știa inclusiv despre episodul bahic din Elveția? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: antrenorul nu se schimbă când soția acestuia îți asigură profit, banii (buni!) fiind tot ce-l interesează în afacerea fotbal pe Becali Gh. Acesta-i argumentul solid al rezistenței lui Reghe, în ciuda oricărei evidențe, a pregătirii care lasă de dorit pe multiplele planuri, realitate pe care numai Anamaria cea agentă, plus nevastă, nu o vede.
Chiar să fi renunțat cu adevărat Jiji la gândul de titlu? E o întrebare de luat în seamă, însă altele sunt la ordinea zilei.
George PLAURIAN
George PLAURIAN