Aoleu, cum mai zboară timpul - parcă mai ieri ne pomeneam cu primul selecționer străin în curtea fotbalului nostru și iată că numai mâine nu-i poimâine (mă rog, răspoimâine), ziua unui meci hotărâtor! Caracterul acesta decisiv e acceptat mai nou și de Herr Daum, căci și neamțului îi poate veni mintea cea de pe urmă, după ce a lansat, dimpreună cu stafful federațiunii, lozinci de forțată alungare a apăsării de pe umerii și cugetele naționale. N-o fi pentru dumnealui, care a primit asigurări repetate de angajament neperturbat de orice rezultat va fi să fie, dar e limpede precum cerul acestei dimineți bucureștene de joi că un insucces duminică întinde copios amărăciunea de care e așa cuprins al nostru soccer.
Interesul față de partida cu Danemarca pare, firește, foarte mare printre microbiști, dovadă fiind epuizarea rapidă a biletelor sau veștile dinspre casele de pariuri, unde se mizează mult, variat, chiar năstrușnic. Presa îl reflectă, e drept, însă acum a prins altă "castană", punând în centrul atenției nu disecarea publică a selecției și șanselor, ci dezbaterea asupra unei aventurii bahice la lotul de tineret - prompt sancționate, deci oricum mai puțin demnă de interes decât orice se referă la jocul care nu îi califică automat pe tricolori în caz de victorie, dar le spulberă speranța dacă pierd. E altfel, astfel, față de 1989, când naționala de fotbal a anticipat, parcă, trecerea dintr-un regim (politic) în altul prin calificarea la turneul final din Italia obținută în acel mijloc de noiembrie. Doar că adversarul e același, iar punctele contează enorm și acum.
Ne amintim cu nestinsă plăcere de acel meci, de întoarcerea de rezultat, de bucuria de necuprins în cuvinte din tribunele arhipline din Ghencea. Ce cuțit ne înfipsese în inimi de suporteri celebrul Brian Laudrup, cu superba-i realizare de 0-1, în primele minute, și cum au revenit Lung - Petrescu, Andone, Iovan, Rotariu - Sabău, G. Popescu, D. Lupu, Hagi - Lăcătuș (min. 76 - Mateuț), Balint (min. 86 - Ungureanu). Marcând de două ori prin Pele al nostru și prin Neluțu Sabău, reprezentativa de fotbal ne oferea una din puținele bucurii la care aveau acces românii în acea perioadă. Și apare cumva dătător de speranțe faptul că unul dintre tinerii selecționați de astăzi își caută generare de energii în exemplul de dăruire primit la un meci pe care el însuși nu avea cum să-l vadă decât pe casetă. El, Dorin Rotariu, poliglotul noului val, surprinde și nu prea când declară că Messi e preferatul lui, dar idol personal nu-i altcineva decât unchiul său Iosif, unul dintre învingătorii din '89, din echipa aliniată de Emerich Jenei (apropo - la mulți ani, distinse Domn!).
E mai puternică Danemarca de acum? Cei ce le-au văzut pe amândouă nu prea au cum să susțină așa ceva! Iar faptul că adversara de duminică abia a scos trei egaluri în ultimele sale opt deplasări, cedând în rest, arată o echipă de bătut. De aceea e decisiv meciul de răspoimâine, măcar ne vom lămuri definitiv dacă mai contăm sau nu!
George PLAURIAN