Dacă e drept, nu poate fi strâmb, așa că se cuvine să mai uităm pe moment de mârlanii și belelele care ne fac viața amară: echipele noastre au pornit spectaculos sezonul european, să ne scoatem pălăria înaintea lor! N-au decât să se uite scepticii incurabili doar la
cantitatea neglijabilă a adversarilor, rămâne oricum dulcele gust al victoriilor pe linie și agățarea de harta Europei a două debutante absolute, ce au contat până acum numai în Liga lui Hopa Mitică.
Performera momentului e Astra, iar jucătorul acestor preliminarii se numește Budescu. Împotriva a 20.000 de suporteri fanatici și a unei Omonia care are mai multă vechime în competiții continetale, băieții din Ploiești cu domiciliu fotbalistic la Giurgiu au
avansat înainte deși au jucat în zece ultima jumătate de oră. Bazați vreme bună în ofensivă pe sprinturile și sclipirile lui Fatai, astralii și-au găsit în ultima vreme creatorul și golgeterul în aceeași persoană. Pe Constantin Valentin
scrie fotbalist , chiar dacă tipul e cam rotunjor la trup, gurmand și cu apucături boeme. A stârnit interes de când era junior în liga secundă, la Petrolul, dar stilul său nonconformist i-a făcut pe destui tehnicieni să se ia cu mâinile de cap, ajungând la un pas de darea afară și de la a două echipă (ex)ploieșteană. Abia acest sezon l-a arătat vedetă pe măsura talentului din dotare, meritul de necontestat în această metamorfozare aparținând unui antrenor pe cât de doct, pe atât de modest. Mai înainte ca "etern" secund, o vreme (nedrept de scurtă) în rol principal prin curtea lui Ioan Niculae, Valentin Sinescu e omul care a știu și cum să-l ia, și unde să-l pună în teren pe
zburdalnic. Uns acum căpitan, acest autentic număr 10 i-a pus viză europeană pe pașaport lui Daniel Isăilă printr-un voleu de la distanță și un "lat" la vinclu, cum doar jucătorii de clasă izbutesc într-un meci. Poate l-o fi văzut și Pițurcă, cine știe, că Săndoi l-a selecționat cândva la tineret chiar din a doua ligă...
De la picioarele Coloanei Infinitului, a urcat un pic către lumea bună și 11-le din Târgu-Jiu. Sigur, estonienii n-au treabă cu înalta societate, dar un meci cu patru
boabe, un Eric cu trei centrări de gol și o atmosferă de sărbătoare - din care nu a lipsit imnul de premieră - își află locul de onoare în antologia fotbalului oltean.
Spre deosebire de trupele lui Niculae și Condescu, Petrolul a dărâmat porțile Europei de mult (oho, ce vremuri - frații Dridea sau Munteanu, Mișu Ionescu, Pahonțu, Mocanu și mulți ani români de soi). Acum doar reîmplinește formidabila pasiune prahoveană pentru fotbal, victoria din Feroe apărând în logica lucrurilor din iarbă, scorul convingător dând speranțe pentru ce va urma, adică treburi-socoteli mult mai complicate.
Jos pălăria, domnilor!
George PLAURIAN